Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 36

Capitolul 36

Family

- Mi-e frică.

- Hope, toți 4 vom fi aici. Și eu voi fi alături de tine indiferent de rezultat.

Ea intră în salon și eu cu Adam și David rămânem în sala de așteptare.
Eram cu sufletul la gură.
Peste câteva minute voi afla dacă sunt mătușă sau nu.

Asta e, dacă Hope va deveni mamă...va fi. A greșit, pentru că e om și oricine greșește.
Important e că David o iubește, și va fi alături de ea.
Nu credeam că ea va face copii înaintea mea.
Dar soarta e o târfă și te surprinde în cele mai josnice moduri.

- Până când iese, haide să îți arăt ceva.

Îi spun lui Adam tocmai când se așază pe scaun.

- Dacă ai de gând să mi-o arăți pe fiică-mea, mai bine nu.

- Vino dracului acum aici că te și plesnesc!

Ce noroc că am ajuns tocmai în acest spital, unde născuse Kate.
Adam vine leneș pe urmele mele și într-un final mă opresc în salonul cu nou născuți.

- Câți moștenitori sunt aici.

Spuse blondul și privesc prin geamul de sticlă. Micuța Angel era tot acolo, dormind. Nu pot să cred cât poate fi de cuminte.

- A ta e cu numărul 32, pe ultimul rând.

- Nici măcar nu seamănă pe mine. Trage spre Kate.

Își lipise palmele de sticlă și se ridică pe vârfuri ca să aibă o viziune mai bună asupra incubatorului micuței.
Deodată ea a început să plângă și o asistentă se ocupă de ea.

- Nu mă suportă...

Spuse Adam și se îndepărtează de geam.

- Are destule motive sărmana. Acum hai, Hope trebuie să fi ieșit din control.

Ne-am întors la palierul unde avea Hope controlul și ea era în brațele lui David.
Am emoții, parcă nu vreau să aflu adevărul...

- Deci? Ce naiba ne ții așa? Voi fi unchi sau nu?

- De data aceasta nu.

Spuse Hope ascunzându-și fața în pieptul lui David.

Și oftez ușurată. Mai bine așa, Hope are timp și pentru copii, însă mai târziu.

- Pentru data viitoare.

Adam îi îndeasă ceva lui David în buzunar și îi făcu cu ochiul. Și imediat mi-am dat seama.
L-am lovit peste umăr și m-am încruntat.

Îi dăduse prezervative.

- Of, haideți acasă.

Ne-am îndreptat spre mașina lui David. Frații gemeni au urcat în față și eu cu Hope în spate.
Mi-am dus mâna pe umerii ei și am tras-o în brațele mele.
Dacă tot optează pentru a crește copii, să termine măcar liceul. Pentru că ea e deșteaptă, și are condițiile pentru a urma o facultate.
Pe mine nu a avut cine să mă sprijine.