Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 32

Capitolul 32
Putere

- Doare? Poți călca pe el?

Adam defila prin salon, sprijinindu-se cu o mână de perete în timp ce doctorul îl devora cu întrebări.

- Mă simt OK. Nu am nimic.

Spuse Adam simplu şi îşi retrase mâna de pe perete. Se întoarse spre noi şi îi zâmbesc încrezător.

- Bine, bravo. Totuşi să nu îl puneți la mare efort şi să nu faceți cumva să picați, să vi-l sclintiți sau orice altceva.

- Am înțeles.

Peste câteva minute am ieşit din salonul spitalului, îndreptându-ne spre casă.

- Mă simt perfect. Lasă-mă pe mine să conduc te rog.

- Bine.

Îi înțeleg entuziasmul, tocmai el, cea mai hiperactivă persoana pe care o cunosc să stea imobilizată la pat șapte săptămâni la rând.

- Ce dor mi-a fost de lucrurile astea.

Spuse strângând puternic volanul în palme şi ieşind din parcare.
Chicotesc privind fulgi de zăpadă cum se depun pe geamuri.
Peste câteva zile e Crăciunul, abia aştept. De data aceasta nu voi lăsa nimic să îmi strice sărbătoarea.

- Stai! Trebuie să trecem întâi la mall, apoi mergem acasă.

- De ce?

- Cadouri, doar nu vrei să mergem la cumpărături cu o zi înainte de Crăciun.

- Cum spui tu şefa...

Mă tot gândesc ce să îi cumpăr lui Hope. La câte cadouri i-am făcut, nici nu ştiu ce să îi mai cumpăr.

- Ce să îi cumpăr lui David?

Spuse Adam în timp ce intram în mall. Era ticsit de lume, şi m-am agățat de mâna lui Adam ca să nu ne pierdem prin mulțime.
Mergea șchiopătând și la spital se chinuia să nu o facă de față cu doctorul, ce măgar.

- Nici eu nu ştiu ce să îi cumpăr lui Hope.

- Am o idee, să le facem un cadou împreună. O mini-vacanță sau ceva asemănător.

- Are 17 ani...

- Tu câți ani ai avut când ai plecat în Spania cu mine?

La naiba, avea dreptate. Dar eu pe atunci avusesem 18 ani, practic majoră.
Dar totuşi acum mi se pare ciudat să o las pe Hope singură cu David.
Adică nu că nu aş avea încredere în ea, dar...am o presimțire proastă.

- Haide Serena. Măcar o săptămână, ne scăpăm puțin de ei, rămânem doar noi doi.

- Perversule...

Spun dându-mi ochii peste cap.
Am privit un magazin cu lucruri pentru bucătărie şi m-am gândit să îi iau mătuşi un set complet de tigăi. Ea e mai mereu cu gătitul, sigur s-ar bucura de asta. Şi micuței Lea îi voi lua un set de bucătărie de jucărie.