Capitolul 42

2.9K 175 30
                                    

Capitolul 42
Înapoi în trecut

Perspectiva lui Adam

Mă ridic de lângă focoasa șatenă lângă care mi-am petrecut întreaga noapte. Am auzit eu că e activă în pat și nu erau glume.
Animală.
Dar îmi place asta.

O privesc și îmi trag tricoul gri pe corp, trecându-mi apoi o mână prin păr.

- Pleci scumpete?

Glasul ei mă face să îmi acopăr urechile cu palmele.
Exteriorul arată bine, dar interiorul e praf.

- Da. Ne mai vedem.

- Stai, lasă-mi numărul tău de telefon.

Am rânjit și ea se ridicase din pat, defilând goală prin cameră, căutându-și telefonul.

- Nu-mi găsesc telefonul, uite aici o foaie, notează-ți numărul aici. Mi-a plăcut compania ta. Trebuie să ieșim într-o zi, ne descurcăm de minune în pat.

- Sigur...

Bună minciună. Îi voi șterge numărul din telefon imediat ce voi ieși de aici.
Nu mă mai întorc la persoanele cunoscute.
E ca și cum ai reîncălzi o ciorbă, nu va mai fi bună la gust, chit că e proaspătă.

În afară de Kate, ea nu se învechește niciodată.

Am ieșit din casa lui Cassie și am urcat în mașină, trecând mai întâi pe acasă și schimbându-mi hainele care nu știu de ce miroseau a lumânări parfumate.

- Adam, pleci din nou?

Oftez și îmi dau ochii peste cap când mama îmi tăie calea. Fiind nervoasă și ținându-și brațele încrucișate la piept.

Ce mi-aș dori să fiu vampir și să îmi iau tălpășița de aici.

OK, alcoolul încă nu m-a părăsit în totalitate.

- Da plec mamă. Ne vedem diseară.

N-ar trebui să o numesc "mamă", nu? Adică în actele de adopție scrie clar că Genesys și Henry Turner nu sunt părinții mei biologici.
Ei tot continuă să îmi ascundă adevărul.
Dar într-o bună zi, dacă nu o vor face ei, o voi face eu.

- Cât mai ai de gând să continui așa? Cât mai ai de gând să te comporți ca un golan?

- E viața mea, deciziile mele. În concluzie, mă voi comporta ca un golan cât doresc eu de mult.

- Această libertate depinde și de niște condiții pe care eu și Henry ți le putem anula. Nu vei mai primi bani de buzunar dacă în afară de băutură nu îi consumi pe nimic.

- Bine. Nu am nevoie de banii voștri. Îi pot produce și singur.

Am ieșit din casă și am urcat din nou în mașină, lovind agresiv volanul.

Niciodată! Dar niciodată nu au ascultat și partea mea. Ei încă continuă să creadă că mă voi duce pe drumul cel bun și voi deveni un afacerist bogat cu burta umflată și îngropându-mă în bani. Ei bine, spre știrea lor, nu voi face nici în ruptul capului asta. Nu mă voi amesteca în afacerile lor și nu voi fi un moștenitor.
De la mine să nu aibă nici o speranță. Oricum nu am reușit niciodată să mă țin de promisiuni.

- Turner! Credeam că nu mai apari.

Evans apăru în fața mea, trecându-și mâna prin părul șaten.
Eram de aceeași înălțime, ceea ce mi-a ușurat treaba de a-l privi sceptic în ochi.
După zâmbetul lui, cu siguranță îmi va împărtăși ceva bun.

- RB-ul a renunțat la marea cursă.

Un zâmbet diavolesc îmi apăru și mie pe față.
Se pare că Kan a învățat lecția.

- Trebuie să sărbătorim asta Evans.

- O vom sărbători mâine când vom câștiga acele trei genți uriașe ticsite de amici verzi de hârtie.

Restul zilei a decurs încet, antrenându-mă doar pe cursa ce va avea loc mâine.

E una dintre cele mai importante raliuri de mașini. Se organizează o dată pe an și să nu mai vorbim de miză, e imensă suma pe care o primești dacă câștigi.
Anul trecut Kan a câștigat-o. Și noi l-am "răsplătit" într-un fel, și l-am răsplătit atât de bine încât anul acesta nu mai participă deloc.

- Eu am plecat acasă. Ne vedem mâine.

- Aşa de devreme? E abia ora 17.

- Dar cine spune că voi rămâne acasă şi n-am alte planuri?

- Să de-a Dumnezeu să nu dai peste nicio virgină.

- Măgarule.

Țip râzând şi îmi încep drumul spre casă.

Acolo am avut surpriza vieții mele. O blondă scundă, suplă şi îmbrăcată în uniformă de menajeră se afla în camera mea.
I-am spus lui Margret să nu lase pe nimeni să intre în camera mea.
Nu suport asta.
Și când Dumnezeu au angajat-o?

Blonda era întoarsă cu spatele şi după cum pare, studia ceva.

- Tu cine eşti?

Imediat corpul ei deveni ca o stană de piatră. Ce dracu' se întâmplă cu ea?

Ezită o clipă să se întoarcă cu fața spre mine, dar apoi o făcuse.

Am dat de doi ochi albaştri ca fundul oceanului şi o fața drăguță de copil. Nu avea mai mult de 18 ani.

- Sunt noua menajeră.

Spuse bâlbâindu-se în ultimul hal.
Şi idiotul de Louis spune că nu am efect asupra fetelor.

Şi mama nu mi-a spus că a angajat o nouă menajeră.

- Ți-a spus Margret că nimeni nu are ce căuta în camera mea?

Fac un pas spre ea şi ea înghiții în sec.

- Doar nu ai vrea să ai camera murdară cu două menajere în casă!

Auch.
E tare indignată. Îmi place asta.

Trebuie să fie a mea, în felul că trebuie să treacă prin patul meu sau al unui hotel. Nu contează unde. Trebuie să o pun măcar odată cu ea.
E minunată.

Trecuse pe lângă mine şi un zâmbet îmi apăru pe față.

Am urmat-o în bucătărie şi mi-am luat un măr din fructieră, aşezându-mă în fața ei.

- Am început-o cu stângul. Haide să mai încercăm o dată. Adam.

- Serena.

Mâinile noastre se uniseră şi colțul guri mi se ridică într-un alt zâmbet.
A mea eşti blondo.

 A mea eşti blondo

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tomorrow (Vol. I-II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum