Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 6

Capitolul 6
Lacrimi în Iad

"Iert atât de mult încât oamenii s-au învățat să greșească."

Afară, ploua cu găleata și înspre ghinionul meu nu mi-am asigurat umbrela. Eram udă până la oase și mai degrabă m-aș întoarce acasă decât să îmi continui drumul spre casa familiei Turner. Arătam ca un cățel fără adăpost. Norii se adunau din ce în ce mai mulți și anunțau un sfârșit de săptămână nasol, plin de furtuni.

Mâine era duminică, și nu munceam, voi merge la mormântul lui Alex și al mamei, în caz că ploaia se va opri, nu am mai fost de mult pe acolo și mă simt vinovată. Simt că e datoria mea să îi conserv vii măcar în sufletul meu.

Fugeam spre casa Turner și Margret îmi răspunse la ușă, când mă văzu nu mai sta pe gânduri și m-a primit imediat înăuntru punându-mi o pătură pe umeri. O să am o răceală extrem de minunată zilele următoare.

- Să îți fac un ceai?

Margret mă întrebă și mișc afirmativ din cap. În momentul de față mă simțeam ca un om nevoiaș, fără casă, și tot ce îmi doresc e ca Adam să nu răsară de pe undeva și să mă vadă în halul ăsta, după cum e el, sigur va face o glumă despre mine de toată frumusețea. Doar că nu am starea necesară pentru umorul lui.

Menajera Margret îmi oferise ceaiul de fructe de pădure și după ce l-am băut mi-am îmbrăcat uniforma, începând să muncesc. Din când în când mai strănutam, ceea ce reprezintă începutul răcelii. Oftasem. Urăsc răcelile.

Am urcat la etaj și am privit curioasă ușa din capătul holului, lacătul era intact și aș întreba-o pe Margret despre acea cameră, însă nu am curajul. Nu e treaba mea și nici nu voi fi băgăcioasă.
Am început cu camera pentru oaspeți de la etaj, pe masa din colțul camerei era o scrumieră cu chiștoace de țigări care păreau recente. Sunt sigură că ieri am făcut curat aici și nu am găsit nimic. Cineva a dormit aici peste noapte și chiar mă întreb cine, numai Adam e singur acasă noaptea.
În casa asta se întâmplă lucruri ciudate.

Mi-am continuat munca, eram plătită să muncesc, nu să deslușesc misterele ce se află în casă.

- Serena!

Aud vocea doamnei Margret și ies din cameră, ea era pe hol și avea doi saci de menaj în mână.

- Doamna Genesys a spus să curățăm podul.

Nu am mai făcut curat până acum acolo. Margret mă conduse spre pod și rămân uimită când văd ghemotoacele de praf și mizeria ce se afla aici. Se vede că podul nu a mai fost curățat de mult timp și avem de muncit aici.

- Cutiile le punem de o parte și la sfârșit vedem ce păstrăm și ce nu.

M-am apropiat de o cutie desfăcută care era plină cu poze. Cea mai interesantă a fost o poză înrămată cu Adam, într-un vârf de munte și avea un snowboard lângă el, părea atât de fericit. Și celelalte poze erau tot cu Adam în timp ce schia și avea două trofee. Deci practica schiatul.

- S-a lăsat de cinci ani, ultima cursă care a făcut-o i-a fost fatală.

Îmi explicase Margret văzând că mă holbez la acele fotografii.
Mă uit la ea confuză și aștept să continue. Nu știu de ce eram așa de curioasă.