Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 18

Capitolul 18
Tablou de familie

"Ai reaprins în mine tot ce era stins de mult."

M-am trecut exasperată mâinile prin părul încâlcit și lipsit de strălucire. Eram extrem de agitată și tremuram frenetic. Nu știu de ce corpul era atât de afectat de această situație, la început credeam că va fi plăcut să aflu cine e fratele mele, însă acum parcă nu mai pare atât de pozitiv, și mă afectează atât fizic cât și psihic. Faptul că Louis e fratele meu pare ireal, de parcă creierul meu nu se obișnuiește cu ideea că tocmai el e fratele meu. Au trecut două zile de când am aflat asta, și de când am efectuat testul ADN și nu pot crede că e real nici în momentul acesta. Trebuie să o anunț și pe Hope în legătură cu Louis, însă el a păstrat distanța față de mine încă de când am fost la clinică pentru a face acel test ADN. Atunci când rezultatele ne-au fost trimise și am cunoscut procentul mare de asemănare, nu am luat legătura cu el. Însă nici el nu a mișcat vreun deget. Momentan, această liniște dintre noi este potrivită.
A refuzat să facă acel test ADN, a acceptat doar din pricina insistențelor mamei sale.

- Relaxează-te. Ești atât de încordată. 

- Nu Adam, tu nu înțelegi gravitatea situației! Louis! Louis e fratele meu! Mama lui e și mama mea, pe unde am ieșit eu, pe acolo a ieșit și el! Frați de sânge!

Ridicam treptat tonul și speram ca Adam să mă înțeleagă nu să râdă de această situație. El nu a trecut prin așa ceva, deci nu are idee cum se simte.

- Ce e negativ în asta? Familia ta s-a lărgit, ar trebui să fie un lucru bun.

- Tu nu înțelegi asta! Nu ai trecut prin astfel de situații!

- Tu vorbești?! Sunt adoptat și părinții mei nu mi-au spus asta vreodată! Am aflat singur.

Gura și ochii mei se lărgesc, privindu-l pe blond, care era afectat profund de acest subiect. Margret spusese că Adam nu știe că a fost adoptat, însă el aparent cunoaște acest fapt. Și faptul că eu am aflat asta și el nu mă macină pe interior acum.

- Cum ai aflat asta?

Abia puteam rosti aceste cuvinte. Îmi pare rău pentru el, are douăzeci de ani și soți Turner nu i-au dezvăluit că el este adoptat încă de mic. Mă întreb oare cum și-a dat seama de asta.

- Am găsit documentele în camera lor. Actele adopției mele, aveam optsprezece ani.

Mi-am trecut mâna peste chip și am inspirat adânc. Chiar dacă a fost adoptat trebuie să le mulțumească părinților adoptivi că l-au scos din orfelinat și l-au crescut înconjurat de o viață roz, cu toate poftele împlinite. Asta ar trebui să fac și eu cu mătușa mea, însă nu mă agreează chiar acum.

- Îmi pare rău... Margret mi-a spus asta acum ceva timp.

- Deci toți știau în afară de mine.

Din poziție turcească m-am întins în pat și priveam absentă tavanul roz. Adam era pe podea, sprijinit cu spatele de pat. Evident eram în dormitorul meu, în ultima vreme, îmi petrec majoritatea timpului în preajma lui Adam și pot spune că îmi place asta. Uneori e amuzant, alteori îmi vine să-i arunc o vază în cap. Nu am idee cum ajungem să ne petrecem timp împreună, doar mă trezesc cu el pe capul meu și nu pleacă prea curând. Dar când o face, niciodată nu îmi spune unde merge, asta este iritant.