Capitolul 44

2.8K 182 16
                                    

Capitolul 44
Sărută-mă încet

Perspectiva lui Serena

- Sărută-mă odată!

Țipă Adam şi încep să râd.

- Nu, ce ai făcut să meriți asta?

- Ah, nimic important. Eşti soția mea, copilul e pe drum, de ce m-ai săruta?

Spuse ironic și îmi pun capul la el în poală şi zâmbesc privindu-i ochii albaştri şi mari care îmi provoacă dependență.

- Se apropie Valentine's day.

Spuse el şi aproape că uitasem complet de asta. Adică niciodată nu mi s-a părut o sărbătoare importantă, cât timp n-ai cu cine să o sărbătorești.
Cu Chris am luat doar cina în oraş seara şi restul zilei am muncit.

- Da, vreau să stai toată ziua lângă mine şi să mă ții în brațe, şi să arătăm ca un cuplu adevărat.

- Orice vrei tu iubito. Mă gândeam că în loc de asta îmi vei întinde o listă cu cadouri pe care le vrei.

- Ți-o voi da mai pe seară.

Chicotesc şi am acompaniază sărutându-mă pe frunte, apoi pe nas şi în sfârșit pe buze.

- Buzele tale au gust a țigări. Te ucid!

- Fumez una la săptămână.

- Nu e bine!

- Ştiu, dar am fost fumător în tinerețe şi mi-e greu să rezist acum fără ele.

Oftez şi îmi duc mâna după umerii săi strângându-l în brațe.

Îşi strecurase mâna pe sub bluza mea şi îmi mângâiase pântecul.

- Bebe e bine?

- E bine, mama nu e bine.

- De ce? Ce ai?

Se ridicase imediat şi mă privi serios.

Am zâmbit şi am sărit în brațele lui, sufocându-l.

- Încă mai am stări de greață şi amețeli.

- Îți vor trece, m-ai speriat...

- Dacă e fată ce nume îi punem? Dar dacă e băiat?

- Orice ar fi el, abia aştept. E prea devreme să ne gândim la nume.

- Aş vrea un nume clasic şi frumos. Simplu, nu să fie un nume care oamenii nici nu-l pot pronunța.

- Mai avem timp de gândire.

Uşa de la intrare se deschise şi Hope intră înăuntru, urmată de David.

Ea fugi sus şi l-am privit încruntată pe replica lui Adam.

- Ce i-ai făcut?

- Nimic, a dat un examen şi s-a trezit cu un B+, e supărată pe ea.

- Du-te şi împac-o! Acum!

- Mă duc, mă duc.

Îmi sprijin spatele de spătarul canapelei şi îl privesc pe Adam care mă privea înapoi.
Era în jur de ora 19 şi duminică. Am stat toată ziua acasă cu Adam. O aşa duminică nu am mai avut de mult timp.
Nu mai contează nimic atât timp cât Adam e lângă.

- E o problemă...

Spuse şi îşi lăsă privirea să cadă în jos.

- Care ar fi?

- De Valentine's day e marea cursă. Dacă o câştig, pot scăpa de acel 'contract'.

- Nici să nu te aud! Dacă pierzi?! Nu vrea un copil care să crească fără tată, nu doresc o viață în care tu nu eşti lângă mine. Nu îmi imaginez asta.

Un sentiment de panică mă cuprinse şi el îşi aşezase palmele pe obrajii mei obligându-mă să îl privesc în ochi.
Irişii lui erau de o culoare extrem de aprinsă şi emanau căldură şi siguranță.

- Ascultă-mă, voi câştiga, m-am antrenat pentru asta. Voi lua toți bani şi vom trăi fericiți, departe de pericole.

- Nu Adam, priveşte şi partea rea, dacă vei pierde? Te vor omorî!

- Nu se va întâmpla asta.

- Nu, te rog, nu fă asta. Mai bine eşti plecat toată ziua de acasă decât să faci nenorocita aia de cursă şi să pierzi. Dacă mă iubeşti nu fă asta.

El stă o clipă pe gânduri apoi oftă adânc.

- Bine... nu o voi face. Dar atunci când vin acasă la miezul nopții şi plec la ora 6 să nu mă cerți.

- Promit. Vreau doar să te ştiu în siguranță.

Mă strânse în brațe şi l-am sărutat pe gât. Mai bine nu-l văd toată ziua decât să ştiu că i se poate întâmpla ceva rău.

 Mai bine nu-l văd toată ziua decât să ştiu că i se poate întâmpla ceva rău

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tomorrow (Vol. I-II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum