Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 32

Înainte de toate vreau să le mulțumesc lui VanessaMaria044 şi kinderjunior pentru promovările făcute la adresa acestei cărți. Vă mulțumesc din suflet! ❤

Capitolul 32
Fericire de durată

"Vino mai aproape te rog
Și nu mă refer la corp,
Vino mai aproape tu...
Ascultă-mi sufletul."

Hope fugi spre mine imediat ce coborî din autobuz, mă cuprinse în brațe și sunt mai liniștită acum că e în sfârșit acasă, lângă mine. Când mă gândeam că e tocmai în celălalt capăt al planetei, mă îngrozeam. Ce bine mă simt când știu că e din nou lângă mine și o pot proteja.

- Mi-a fost așa dor de tine!

Ea mă strânse cu putere în brațe și zâmbesc. O iubesc, e tot ce mi-a rămas.

- Și mie, micuțo!

I-am luat bagajul și ne-am îndreptat spre mașina lui Adam, el așteptându-ne ceva metri mai departe. Hope bătu palma cu el și apoi Adam așezase valiza lui Hope în portbagaj. Față de mine, este o fire mult mai sociabilă și deschisă, reușește cu lejeritate să își lărgească grupul de prieteni, însă mereu o atenționez în privința persoanelor alese.
Am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre casă, nu pot explica în cuvinte sentimentul care îl aveam când mă gândeam că ea e lângă mine din nou.

- Și cum a fost excursia? Te-ai distrat?

- Evident. Evitând faptul că nu am avut baterie la telefon timp de o săptămână. Ne-am plimbat prin multe locuri, am învățat lucruri noi, francezi frumoși. A fost o experiență de neuitat. Am câteva poze din turnul Eiffel.

Ea îmi întinse telefonul și am vizualizat puținele poze făcute de ea în timpul călătoriei.

Ajunsesem acasă câteva minute mai târziu și am avut o surpriză atunci când Louis ne aștepta cu sufrageria decorată pentru venirea lui Hope. Hope îl cuprinse în brațe pe Louis și Adam își duce mâna pe umerii mei, trăgându-mă spre el.

- Bonjour mon ami. Que fais-tu?

Eu și Adam am pufnit în râs din pricina accentului penibil de francez, imitat de Louis. La fel făcuse și Hope, iar Louis se îmbufnase, așezându-și mâinile la piept, încrucișate.

- Și eu! Ți-am simțit lipsa și în special strigătele tale atunci când nu mai avem popcorn la cinema și e un film interesant.

Am râs și Louis scoate limba. Mă bucur atât de mult că ei doi se înțeleg, chiar dacă pe mine mă exclud din activitățile lor, sunt fericită că s-au apropiat atât de mult. Faptul că toți o răsfață pe Hope mă încântă, inclusiv Adam. Și nu știu dacă o fac pentru că le este milă de mine și consideră că nu am bani suficienți pentru a ne întreține sau pur și simplu fac asta din plăcere.

- Acesta e cadoul meu pentru tine de bun venit.

Louis îi întinge o pungă de cadou și Hope îl mai îmbrățișa încă o dată. Adam plecase de lângă mine și apucase o pungă de cadou colorată care se afla pe canapea. Veni spre mine înapoi și am rămas uimită.