Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 47

Capitolul 47
Sfârșit de drum

"Şi parcă nu-s naivă, dar totuşi am crezut
În povești de genul ştiințifico-fantastic
În cuvinte goale, în zâmbete de plastic
În zâmbete de unică folosință
Tu o făceai doar din obișnuință."

Era dimineața de Ajun, dar senzația de sărbătoare nu se simțea în aer. Eram înfiorată, Adam nu venise înapoi încă de ieri, de când a plecat val-vâlvoi din pensiune. L-am sunat de zeci de ori, i-am trimis mesaje peste mesaje, însă în zadar. Nimeni nu are idee pe unde e. Nu am nicio veste de la el şi ceva din înăuntrul meu spune că se va întâmpla ceva rău.

Priveam pe geam munții de afară şi eram afundată în gânduri. Unde te ascunzi blondule?
Ciudat e că sunt aici de aproape cinci zile şi nu am părăsit deloc pensiunea. Totul era altfel dacă Louis nu l-ar fi provocat pe Adam, dacă nu locuiam pe Sam și îl bârfeam pe Adam, dacă nu-i spuneam lui Adam adevărul despre Samantha. Totul se leagă de mine, stric mereu totul, absolut tot timpul. Acum el e doar confuz și rănit, și nu am idee unde dracului s-a dus.

Mă pregăteam să-i trimit încă un mesaj lui Adam, când ușa de la intrare se deschise şi fug în hol, dar era doar Louis care părea al dracu de nervos.
Mă privi direct în ochi şi am simțit furia care îi acaparase rațiunea și logica. Era prezent şi sentimentul de dezamăgire.

Se apropie de mine cu pași rapizi și mă prinse de încheieturi, strângându-mă cu putere. Am icnit de durere și ochii mei s-au lărgit de uimire atunci când, cu o forță ne mai întâlnită, mă bruscase cu putere și m-am lipit violent de peretele din spatele meu. Mi-am închis ochii din pricina contactului brutal, crezând că îmi voi pierde cunoștința din cauza faptului că capul meu se izbise cu putere de zid.

Am alunecat până la podea, fiind incapabilă să mă ridic din nou în două picioare.

- Ce dracu ai făcut, Serena?

Nu înțelegeam despre ce vorbește. Era mult prea bulversată pentru a gândi limpede. Eram paralizată din pricina loviturii dure cu acest zid nenorocit. Pe de altă parte, îmi era teamă că Louis mă va lovi din nou.

Am observat că el se lăsase pe vine, astfel încât a fi la nivelul meu. Mă privi cu scârbă, cu repulsie și dezamăgire. Iar eu nu înțelegeam cu ce am greșit.

- Ești patetică. Mi-am dat silința pentru ca tu să nu ajungi aici, în această situație. Însă nu m-ai ascultat. Toți au văzut-o, și toți te consideră doar o altă târfă.

Ochii mei se lărgiseră şi îl priveam șocată. Nu am înțeles o iotă din ce a spus. Însă ochii săi erau total întunecați de furie și aversiune. Am înghițit în sec. Aveam impresia că este doar un vis. Și faptul că Louis m-a bruscat este doar imaginația mea înflorită.

- Despre ce vorbești?

Îl întreb, bâlbâindu-mă. Vocea mea era atât de slăbită.

Deodată, l-am zărit pe Adam, stând sprijinit de tocul ușii, cu mâinile în sân și zâmbind diavolește.
Louis privi peste umăr și își încleștă pumnii, apoi se ridicase și se apropiase cu pași repezi de el. Dar Adam se aștepta la un posibil atacat și acționase înainte ca Louis să aibă șansa de a face un alt pas. Pumnul lui Adam făcuse cunoștință cu falca lui Louis și fratele meu se prăbușise la pământ.