Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 25

Capitolul 25
Nu m-a învățat nimeni să pierd

"Cum reușește oare să mă enerveze la culme și apoi să mă facă să zâmbesc ca o toantă?"

- Ești pregătită pentru noul an de liceu?

Mă întrebase Mady entuziasmată și plină de energie. Însă eu una aveam impresia că mi-a pus acea întrebare într-un mod ironic. Era limpede că nu sunt pregătită, numai de școală nu îmi arde momentan.

- Nu întocmai.

Recunosc plictisită și oftez.

Nu pot să cred că a trecut și vara aceasta. S-a dus naibii și nici măcar din oraș nu am ieșit. Nu am făcut nici o mini-excursie, absolut nimic în afară de a sta tolănită în pat și a munci pentru familia Turner. În schimb, am avut de a face cu o droaie de rahaturi și provocări care m-au obosit psihic. Toată situația cu mătușa mea și Adam Turner.

Mă întreb dacă Mady are idee despre "The BB House" și tot ce are legătură cu această democrație. Sau dacă Adam a filmat-o pe Mady în timp ce făceau sex... De ce mă tot gândesc la asta? Zilele acestea am păstrat distanța de toți, evitam să ies din casă și mi-am schimbat până și încuietoarea ușii, pentru că Adam avea o copie a cheii și reușea să dea buzna ca în propria casă.

După un timp, Mady oprise mașina în fața liceului și îl privesc cu scârbă. E necesar să merg acolo astăzi?

- O să-mi fie dor de locul ăsta.

Spuse ea melancolică.

- Revino-ți în fire! Ne vedem mai târziu! Te iubesc.

Spun chicotind și părăsesc vehiculul ei.

- Și eu te iubesc! Spor!

Am râs și i-am făcut cu mâna, ea plecând de pe loc. Am privit tristă liceul, fiind nerăbdătoare pentru ziua în care voi pleca de aici.

Am intrat în incinta liceului și întârziasem deja, ceremonia de începere era în plină desfășurare și m-am strecurat ușor printre elevi. Bobocii din primul an erau simpatici, am fost și eu ca ei la rândul meu și cei din ultimul an ne ofereau bătăi de cap. Acum s-a întors roata.

Am văzut-o pe Chelsea nu departe de mine. Am privit-o în ochi, dezamăgită, și mi-am îndreptat privirea spre director care ținea un discurs, acel discurs l-am auzit timp de patru ani la rând și sunt sătulă să se tot repete.

Eram îmbrăcată simplu, o pereche de blugi albaștri deschiși, o bluză alb cu albastru în dungi și o geacă neagră de piele. Părul îmi era prins într-o coadă de cal și machiajul lipsea cu desăvârșire de pe fața mea, în comparație cu colegele mele care au tone de machiaj pe față.

Discursul se încheiase în curând și m-am îndreptat spre clasa mea. Am răsuflat ușurată atunci când am observat că de data aceasta au aranjat băncile câte una pe rând. Însă am oftat iritată atunci când Chelsea se așezase în stânga mea, privindu-mă.

Telefonul îmi bâzâi în buzunar și am citit discret mesajul, provenea din partea lui Chelsea. Am privit-o agasată. Nici măcar nu a avut curajul să mă salute.

"Îmi pare rău Serena. Între mine și Adam nu se întâmplă nimic. După ore mergem împreună la o cafea și îți voi explica absolut totul".