Zâmbesc înainte să îmi deschid pleoapele. Simt respirația lui Adam pe gât și pot spune că e cea mai frumoasă dimineață din viața mea.
- Încă nu suntem căsătoriți în acte.
- Nu... Dar vom fi în curând.
Chicotesc și mă întorc rapid, urcându-mă deasupra lui, plasându-i un sărut pe vârful nasului.
- Ți-am pus capac. Ești doar al meu.
Spun lăsându-mi capul pe pieptul său, ascultându-i bătăile inimii. Nimeni nu mai are acces la el, este doar al meu.
- Ai perfectă dreptate. Și tu ești doar a mea.
- Și nunta? Când o facem? Vreau să fie cât mai repede.
- De ce te grăbești așa? Abia am purtat costumul ăla ieri și nu ști ce emoții am avut când a trebuit să te cer, mi-am făcut un discurs de o pagină și l-am pierdut ca un fraier. Tot ce am spus acolo mi-a venit pe moment și îmi era teamă că voi spune ceva prostesc. Eu zic că nunta am putea să o facem după ce naști.
- Atât de mult timp?
- E ceva greșit? Mie mi se pare că ar fi perfect. Chiar dacă nu vei mai putea să porți rochie de mireasă. Tot va fi perfect.
Moralul lui Adam era așa de ridicat. Era optimist. Privea partea bună a lucrurilor, și asta mă bucură. Chiar dacă vreau să mă asigur cât mai repede că e numai al meu, are dreptate, nunta ar trebui să o facem după ce nasc. Sunt profund afectată de toate aceste evenimente, nu în sensul rău. Ci faptul că nu mă pot opri deloc din zâmbit. Sunt atât de fericită, și toată această fericire doar Adam mi-a creat-o. Îi sunt recunoscătoare. Chiar dacă tot el mă rănește, mă face fericită.
- Îți promit că te voi prețui toată viața. Te voi iubi mereu. Mai ții minte când eram în Miami și mi-ai povestit cum vrei să mori la bătrânețe? La 78 de ani în brațele persoanei iubite? Ei bine, eu voi fi acel moș cu părul cărunt, și vom muri împreună, poate chiar aici.
- Nu mă fă să plâng te rog.
Mi-am adâncit capul în scobitura gâtului lui și am expirat adânc nevrând să încep să plâng. Cuvintele lui m-au impresionat așa de adânc.
- Adam...vreau să te lași de curse, și alte prosti. Black Blood mai exact.
- Aș dori din tot sufletul să ies din această grupare. Dar cât timp m-am amestecat acolo, nu mai pot ieși. Oricum eu i-am anunțat că nu voi mai fi așa activ.
O bătaie se aude în ușă și mă ridic din brațele lui Adam.
- Treziți-vă, a venit mătușa în inspecție.
Aud glasul lui Hope, șoptind ultima frază. Am râs și m-am îndreptat rapid spre dulap, căutându-mi alte haine.
- Tu rămâi aici. Nu vreau să îți vadă vânătăile de pe față, cu siguranță o va lua razna și ne va chestiona.
- Bine...
- Îi spun că dormi.
L-am sărutat scurt pe buze, apoi m-am schimbat și am coborât jos. Micuța Lea era în brațele mamei sale și ea mi-a atras prima dată atenția. Am luat-o din brațele mătușii și am sărutat-o pe tâmplă.
- Bună.
O salut pe mătușa Angelina și ea dă ușor din cap zâmbind.
- Ce faci micuțo?
Ea gânguri râzând și am strâns-o puternic în brațe. Nu mai am răbdare, abia aștept să nasc și să-mi strâng copilul în brațe.
- Unde e Adam?
- Doarme. A fost la muncă și e obosit.
Urăsc să o mint. Dar nu am altă soluție.
- Ce ocupație și-a găsit?
- Mecanic auto.
Dar într-un fel ăsta e adevărul. El chiar și mai repară mașini, pe lângă că își riscă viața cu nenorocitele alea de curse.
- Tu chiar consideri că băiatul ăla e bun pentru tine? Ești o secretară, te poți descurca lângă un mecanic?
- Mătușă...faptul e deja consumat. Nu mai pot da înapoi.
- De ce?
Mi-am întins mâna dreaptă în față și i-am arătat inelul de logodnă ce se odihnea pe degetul meu. E a doua oară când port un inel de logodnă, dar de data aceasta simt că e atât de special.
Când Chris m-a cerut nu m-am simțit așa cum mă simt acum. În al nouălea cer.
- Te-a cerut?
- Noaptea trecută.
- Voi chiar aveți intenții serioase. Mă bucur pentru voi...
Așa e mătușa, își schimbă părerea radical.
Hope apăru în sufragerie cu o tavă plină de căni cu cafea. Era în jur de 11 dimineața și tot nu m-am trezit complet. Am fost atât de entuziasmată încât somnul nici un semn nu mi-a dat, abia pe la 3 dimineața am adormit.
- Harry ce mai face?
- E bine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
