Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 33

Capitolul 33
Învățăm din greșeli

"Îndrăgostindu-te de cineva e ca şi cum l-ai lăsa să îți fixeze un pistol în dreptul inimii, având încredere că nu o să apese pe trăgaci."

Zâmbesc pentru a suta oară când mă gândesc la noaptea precedentă petrecută alături de Adam. Am adormit la ora patru dimineața și până atunci am stat și am privit stelele. Și da, înainte de asta am făcut dragoste... și a fost cea mai specială zi din viața mea. Adam a fost primul bărbat din viața mea și de asta îmi voi aminti toată viața. El mi-a spus că ce am făcut noi nu a fost simplu sex, ci o legătură de dragoste atât de strânsă și puternică.

Era luni după masa și eram acasă, Louis a decis să o aducă pe Samantha acasă la mine ca să ne cunoaștem mai bine. M-a uimit atunci când a început a se comporta de parcă aș fi ruda ei, se deschide în fața ta de parcă te-ar cunoaște de o viață. Se vede că îl iubește pe Louis, văd asta numai atunci când îl privește.
Ea e fata care l-a făcut pe Adam al meu să sufere atât de mult, însă nu o pot învinui. Ea mi-a spus că nu mai simțea nimic pentru Adam atunci și nu putea nici să pună punct relației atâta timp cât el era nebun după ea. Îl iubește pe Louis de foarte multă vreme.

- Hope când se întoarce?

Mă întrebă Louis care ședea tolănit pe canapea, jucându-se cu degetele Samanthei, arătau foarte frumoși împreună și încep să bănuiesc ceva. Adam niciodată nu s-a comportat astfel cu mine, adică să arate că suntem un cuplu în public. Dacă stau să mă gândesc bine, relația noastră nu a fost oficializată din moment ce niciodată nu m-a întrebat dacă îmi doresc să fiu iubita lui, ci totul a decurs de la sine.

Dar dacă ceilalți aveau dreptate când spuneau că Adam urmărește doar sexul din partea mea? Dacă nu se va întoarce prea curând? Dacă noaptea aceea a fost ultima din viața mea în care l-am văzut? Dau vina pe răceală, începe să îmi afecteze creierul.

- Peste câteva ore, e la o colegă lucrând la un proiect la chimie.

Louis se conformă, mișcând afirmativ din cap. Apoi îi spuse Samanthei că ar fi timpul să plece. S-au ridicat de pe canapea și eu la fel, dorind să îi conduc.

La ușă, am dat nas în nas cu Adam care era pregătit să bată, am zâmbit și el făcuse la fel. Apoi deveni uimit când privi cuplul din spatele meu. Blondul intrase în casă, apoi Louis și Samantha au ieșit, salutându-ne.

- Bună.

Îi spun lui Adam, cuprinzându-l în brațe.

- Bună. Deci ei doi chiar sunt împreună?

- Da. Te deranjează?

- Deloc. Vom ieși în oraș, am venit să te iau.

Am mers spre mașina lui Adam, mergând spre localul unde trebuia să ne întâlnim cu gașca lui.

- De ce nu conduci cu viteză? Adică cursele, ști tu. Trebuie să iubești viteza.

- Viteza este singurul lucru care mă ține viu, dar nu vreau să ies în evidență.

- Vreau să fiu martoră la o altă cursă.

- A prins curaj micuța Serena? Cât de mult mi-aș dori să te duc acolo și să îți demonstrez cum se trăiește o viață adevărată, nu pot. Trebuie să ai tatuaj, și nu vreau să te amestec în rahatul ăsta.