Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 10

Capitolul 10
O lume doar a mea

"Tu pui sare pe rană."

- Doamnă Turner, aș vrea să discut ceva cu dumneavoastră.

O rog, sperând din tot sufletul să aibă timp pentru mine. Doresc ore în plus de muncă, multe, pentru că nu vreau să îmi petrec timpul în casa mea actuală, aproape de Harry. Nu mi s-au părut obișnuite întrebările lui de ieri și asta mi-a stârnit un fel de teamă, și mai evoluată decât până acum. Aș vrea din tot sufletul să vorbesc cu mătușa despre asta, dar sigur m-ar crede nebună și ar spune că fac asta doar pentru că nu-mi place la Harry acasă și vreau să plec. Ei bine, eu chiar asta vreau.

- Desigur Serena, și eu aș vrea să-ți spun ceva.

Răsuflu ușurată și mă așez pe canapea lângă Genesys, sper doar să mă înțeleagă, fără să aprofundeze subiectul în vreun fel. Tot ce vreau e să stau cât mai departe de Harry și mâinile lui bolnave.
Nu știu ce intenții are și asta mi-a dat de gândit. El era chiar frumos, însă e iubitul mătuși mele și nu am de gând să îl las să o dezamăgească. A suferit mult pe urma lui Jack.

- Începe tu, scumpo.

Spuse Genesys și trag aer în piept.

- Aș vrea să lucrez în plus. Adică să încep cât mai de dimineață și să termin cât mai târziu, sunt de acord să fac asta și fără o mărire de salariu.

- Eu... tocmai voiam să-ți spun că vom mai primi o menajeră și vei avea puțin de muncă și... De ce ai vrea ore în plus?

- E complicat. Am anumite probleme pe cap și îmi doresc a fi cât mai departe de casă.

Spun dezamăgită mișcându-mi capul, apoi coborându-mi privirea în pământ. De ce tocmai acum s-au gândit să angajeze o nouă menajeră? Ca întotdeauna Dumnezeu aranjează lucrurile în defavoarea mea.

- Poți să-mi povestești dacă vrei... noi avem numeroase camere libere, poți rămâne peste noapte oricând îți dorești.

Ochii mi s-au lărgit de uimire.

- Vorbiți serios? Ați face asta pentru mine?

- Bineînțeles. Avem încredere în tine, prin urmare ai parte de ospitalitatea noastră.

Deși ideea sună tentant, nu îmi pot petrece nopțile nici în casa lor. Aici am parte de alt bărbat nesuferit, și anume Adam, care îmi face zilele un iad.

- Cred că ar fi timpul să încep munca. Programul meu rămâne același?

Întreb ridicându-mă de pe canapea și aranjându-mi fusta până la genunchi de cute.

- Da, doar că vei termina în fiecare zi la șaptesprezece, în loc de optsprezece. Și repet, oricând ai nevoie, poți rămâne aici. Margret îți va pregăti dormitorul.

Mă simțeam ca naiba.
Am încuviințat din cap și am plecat în bucătărie, unde știu sigur că era Margret. Poate ei îi voi povesti, mă înțelege și mă ascultă mereu, plus că mi s-au adunat deja prea multe pe suflet și nu am cu cine să le împărtășesc fără să fie convins să exagerez.
Mady, când o să vadă avuția lui Harry, o să mă bată la cap constant.