Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 2

Capitolul 2
Focul inimii ordonă

"Încă nu m-am regăsit, dar nu mă lupt cu mine
Cred că m-am obișnuit să-mi fie dor de tine."

Mi-am așezat mâinile în sân şi am privit rochia de mireasă care era atât de senzațională. Micuțele diamante sclipeau pe corset, învăluind rochia într-un val de strălucire. De la brâu în jos era în bufantă, pur și simplu superbă, cea mai bună alegere de până acum.

Am închis uşile dulapului cu cheia, mirelui îi este interzis să vadă rochia miresei până în ziua nunții și îmi este teamă că Chris va reuși să o vadă din greșeală.

Am coborât la parter, şi din greşeală m-am ciocnit de Chris. El mă cuprinse în brațe, însfăşurându-mi şi eu brațele în jurul lui. Deşi facem nunta împreună peste câteva zile, ne vom uni destinele, nu simt acea iubire înăbușitoare. Adică, îl iubesc, însă nu e o dragoste care să mă dea peste cap și să mă consume. E atât de liniștit și de calm, încât apelor mele le este dor de furtună și valuri.

- Sunt sigură că mă vei face fericită.

Îi spun, reglându-mi lacrimile care voiau să se scurgă pe obraji, în ultimul timp sunt atât de sensibilă, îmi doresc să plâng din orice motiv penibil. Îmi este teamă că machiajul din ziua nunții mele va fi năruit de sensibilitatea mea.

- Te asigur.

El spuse, şi pot admite că îmi place atât de mult vocea lui, are un grai atât de calm şi jos de parcă e un pastor blând. Mereu mi-a plăcut să îi ascult declarațiile de dragoste pe care mi le împărtășea, dar apoi plângeam, pentru că nu eram capabilă să leg două cuvinte şi să îi fac astfel de declarații.

Îmi luase o şuviță de păr şi o puse după ureche. L-am privit zâmbind şi mi-am sprijinit capul în palma lui. Aceşti doi ani lângă el au fost de nedescris.

De multe ori mă încuraja să merg la poliție şi să îl denunț pe Adam pentru ce mi-a făcut. Însă îmi era spaimă, Adam îmi spusese că turnătorii erau prinşi şi pedepsiți cu moartea. Şi această democrație "BB" sunt serioşi şi stricți, mă puteau căuta și în gaură de șarpe.

- Număr secundele până când te voi vedea în rochie de mireasă şi cu verigheta pusă pe deget. Vei fi a mea pe veci.

L-am mai cuprins o dată în brațe şi m-am bucurat de căldura corpului pe care o emana. Era un om cu inimă mare, şi pentru asta îl apreciez.

- Cât este ceasul?

- Ora cincisprezece.

- Trebuie să merg la ceremonia lui Hope, e ultima zi de şcoală.

- Sigur, eu merg până la Garry la birou.

L-am sărutat pe față şi am plecat spre maşină. Micuța mea Hope, de fapt e mare, finalizează astăzi anul doi de liceu şi sunt foarte mândră de ea. Mă bucur că nu îşi ocupă timpul cu băieții, căci relațiile de la aceste vârste nu se termină cu bine. Nu îi interzic să aibă un iubit, dar vreau ca ea să ajungă cineva în viață, iar iubirea te distrage de la anumite lucruri.

Prima dată m-am oprit la mătuşa Angelina, care o să vină cu mine şi cu micuța Lea.

- Bună.