Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 14

Capitolul 14
Tunete şi fulgere

Am deschis ochii, fiind încă umezi din cauza lacrimilor care mi-au curs şi în timp ce dormeam. Am avut un coşmar îngrozitor, și a fost unul dintre acele vise în care strigi și plângi.

Adam a venit în cameră la ora patru dimineața, şi am încercat să vorbesc cu el, dar singurul tratament pe care l-am primit din partea sa a fost ignoranța. Ştiu că l-am rănit, şi îndrept toată vina asupra mea.

Era în jur de ora șapte, şi somnul nu cred că mă va vizita după noaptea precedentă.
Am trecut printr-un chin cumplit. Nu am ştiut unde plecase Adam şi faptul că era beat mă îngrozea şi mai tare. Când s-a întors m-am simțit mai liniştită, dar starea aceea mi-a revenit când am văzut că nu îmi răspunde la nici o întrebare.

L-am privit cu coada ochiului. Dormea dus, nici nu s-a obosit să se dezbrace de hainele purtate întreaga noapte precedentă. Era la bustul gol şi cu blugi pe el.

M-am ridicat în capul oaselor, tălpile mele atingând podeaua rece. Simțeam că voi izbucni înapoi în lacrimi. E lângă mine, dar aşa de departe.

Mă pregăteam să mă ridic cu totul din pat, dar vocea lui mă întrerupse.

- Unde mergi?

- La baie.

Îi răspund privind podeaua. Mă durea atât de tare vocea lui indiferentă.

- Poate greșești ușa şi ajungi la Zayn.

Gura mea formase o formă perfectă de "o".

M-am ridicat nervoasă din pat şi mi-am tras rapid blugii pe mine, mi-am dat rochia de noapte jos şi am luat un tricou gri.
Am plecat în baie şi mi-am strâns hainele punându-le în bagaj.

Când m-am întors în cameră el era ridicat din pat, privindu-mi fiecare mişcare.

Am mers înspre uşă, târâind bagajul după mine.

- Unde naiba pleci?

Fugise în urma mea și mă prinse de cealaltă mână, oprindu-mă din drum. M-am întors spre el şi l-am privit încruntată.

- Sincer, ultimul lucru pe care am să-l fac la vârsta asta e să am de-a face cu astfel de crize de gelozie și tratamente copilăroase de tăcere. În plus, practic, m-ai numit târfă... deci?

- Nu am vrut să sune astfel...

Spuse și se trage un pas în spate, frecându-și fața cu ambele mâini.

- Dar totuşi ai spus-o.

- Îmi pare rău.

Câteva lacrimi au luat-o la vale pe obraz şi mi-am trecut mâinile prin părul încâlcit.

- Vorbești despre greșelile mele care nu au nici o însemnătate. Și mă acuzi. Și să nu amintesc de ceea ce ai spus mai devreme. Dar pune-te în locul meu. Când am aflat că plecai de la mine şi te întâlneai cu Kate şi Faith şi vi-o trăgeați în trei. Cum dracu am putut să mă simt? Ca un gunoi. Pe una dintre ele ai lăsat-o gravidă şi nici măcar nu ai curajul să recunoşti că tu eşti tatăl copilului. Dar nu pot uita asta, îți luai la revedere de la mine şi zburai între cracii lui Kate! Dacă ți-am oferit o altă şansă asta nu înseamnă că te-am iertat și nicidecum că am dat uitării tot ce a fost. Și încrederea mea pentru tine se mai agață de un fir de ață, și totuși sunt aici. Închisă cu tine.