Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 22

Capitolul 22
Defecte

"La noi e o linie subțire între obsesie și iubire."

- O zi bună să aveți.

Întind plasa cu haine femeii de vârsta a doua și depun banii în casa de marcat.
Oftez adânc și arunc privirea la ceasul de pe mână, a mai rămas o oră până când tura mea se încheie și pot pleca acasă.
Mi-e dor de Adam și Hope, în ultimul timp îi văd tare rar. Uneori șeful meu mă roagă să rămân peste program și ajung foarte târziu acasă.

Job-ul de vânzătoare din câte se aude e tare simplu, dar nu și atunci când muncești în al doilea cel mai mare mall din oraș și e o aglomerație de nedescris. Clienții vin și pleacă și trebuie să le satisfaci timpul de așteptare. Uneori devine enervant, să fii atentă la cei care vor să fure, să numeri bani și să ai grijă că totul e pus la locul lui.

În special în weekend-uri, parcă toți oameni din oraș se strâng aici, pentru reducerile de sfârșit de săptămână.
Îmi este greu să mă obișnuiesc cu noul loc de muncă și recunosc că îmi plăcea mai mult să fiu secretară. Chit că era mai mult de muncă, chiar îmi plăcea.

- O să devin cel mai fidel client.

Îmi ridic privirea din telefon și îi văd pe Hope și Adam apropiindu-se de mine.
Ce naiba? Sper că nu e ceea ce cred eu. În ultimul timp i-am văzut mai mult împreună decât am stat eu cu ei. Să nu se înfiripeze ceva, aș baricada-o pe Hope în casă și pe Adam....nu vreau să mă gândesc la intențiile satirice.

Hope se întinse deasupra tejghelei și mă sărută pe obraz.

- Ce faceți voi aici?

- Mă plictiseam acasă și l-am plătit pe Adam să mă aducă aici. Dar nu a luat bani, ci doar un sărut pe obraz.

Am încercat să ascund cât de mult am putut mirarea de pe fața mea. Au înnebunit amândoi?

- Du-te cumpără-ți ce vrei, plătesc eu.

Adam îi spuse lui Hope, și ea plecă fericită, cotrobăind printre hainele expuse.

Mi-am îndreptat privirea asupra lui Adam și l-am privit încruntată.

- Ce e cu privirea asta? Sper că nu te gândești că între mine și Hope e ceva.

L-am privit sceptică și am oftat, avea dreptate. Stresul și oboseala asta nu mă ajuta în niciun fel. Și ar trebui să îi mulțumesc lui Adam că are grijă de Hope cât timp sunt absentă.
Dar totuși mi se pare ciudat, sunt prea, prea apropiați.
Dar nu am de ce să îmi fac griji, Adam mă iubește, pe mine. Și Hope are deja un iubit.

- Scuze...doar...sunt obosită.

Spun sprijinindu-mă cu coatele de tejghea și punându-mi fața în palme.
Mi-am mușcat interiorul obrazului lăsându-mi greutatea de pe un picior pe altul.
Urgent trebuie să găsesc undeva un post liber de secretară. Acela mi se potrivește perfect și chiar îmi place să fiu îmbrăcată toată ziua elegantă, ca o femeie matură.

- Îmi lipsești mult, când ai de gând să îți petreci o zi lângă mine?

- Duminica viitoare, promit.