Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 34

Capitolul 34
Aproape de sfârșit

"Învață de ieri, trăiește pentru azi și speră pentru mâine."

Am deschis ochii extenuată, trezindu-mă într-o cameră complet necunoscută. Un aparat de lângă pat scotea sunete din secundă în secundă și devenea enervant. Mi-am dat seama imediat că sunt într-o cameră de spital, un salon. Bezna domina și cerul era întunecat, semn că e noapte.
Am simțit o durere acută în piciorul drept și mi-am îndreptat privirea acolo, un bandaj îmi înconjura pulpa de la gleznă până la genunchi.

Și imaginile din ziua precedentă, sau nu știu cât timp a trecut, m-au lovit precum un tren. Eram în acel supermarket când s-a declanșat un haos inimaginabil, unde lumea urla, fiind acompaniați de sunete care erau ale mașinilor de poliție. Între raioane era harababură de nedescris. Dar mai mult de atât nu îmi amintesc. Doar că am simțit cum piciorul îmi este ca și retezat.

Durerea din picior nu îmi trecea deloc. Un fluturaș îmi era în venă, fiindu-mi indusă o perfuzie.
Nu era nimeni aici. Unde sunt Louis? Hope? Adam? M-au lăsat aici singură, fără să știu ce s-a întâmplat cu mine.

M-am lăsat înapoi pe pernă și am închis ochii. Acum că e noapte sigur nu o să treacă nimeni pe la mine să îmi explice ce naiba s-a întâmplat.

*

- Domnișoară!

Aud pe cineva că mă strigă și îmi deschid ochii, în fața mea răsări un bărbat, ce purta un halat alb și avea o planșă între mâinile sale. Era doctor.
Eram atât de obosită chit că dormisem și durerea istovitoare din picior nu îmi trecuse.

- Cum vă simțiți? Ne așteptam să vă treziți curând.

- Sunt bine. Îmi puteți explica vă rog, ce s-a întâmplat cu mine?

- Probabil din cauza sedativelor nu vă amintiți. Din păcate ați fost împușcată în pulpa piciorului. În magazinul în care vă aflați acum două zile era un infractor evadat din închisoare. Un polițist pe urmele lui a vrut să îl împuște, însă a greșit persoana.

Oh Doamne... am fost împușcată!

- Și nimeni din familia mea nu a fost aici?

- Au fost. În ziua în care ați ajuns în spital, a trebuit să vă operăm de urgență pentru a îndepărta glonțul din țesut. Frații tăi au fost aici permanent și pentru că te-am sedat ca să nu simți durerea, i-am trimis acasă să se odihnească.

Nu pot să cred că am fost împușcată. În acel magazin se aflau aproximativ douăzeci de oameni, și eu am fost cea care a trebuit să suporte acest glonț. Incredibil. Aproape că pufnesc în râs. De data aceasta, nu greșesc când spun că doar mie mi se poate întâmpla, pentru că doar mie mi s-a întâmplat deși acolo se aflau destui clienți.

- Acum, vă vom tine câteva zile sub observație, apoi dacă vă descurcați cu piciorul puteți pleca acasă. Încă avem câteva investigații de efectuat.

- Mulțumesc.

Doctorul plecase și m-am întins înapoi pe pernă. O asistentă medicală intrase în salonul meu și îmi schimbase pansamentul de la picior. Pielea din acea zonă era vânătă și o cusătură de lungimea unui deget se afla în lateralul piciorului. Oare îmi afectase și osul din picior?