Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 30

Capitolul 30
Să nu-mi iei niciodată dragostea

"Fugi cu mine, nu fugi de mine."

- Ce faci aici?

Îmi întreb mătușa, punându-mi brațele în sân, poate e ea mătușa mea însă m-a abandonat pentru un bărbat care nici nu o iubește, ci doar profită de ea și bunătatea ei. Nu știu exact care sunt scopurile lui Harry, însă nu am cum să o atenționez, nu mă ascultă, și nu se va sfârși bine pentru ea.
Ea mă analiză din cap până în picioare și își rotește din când în când ochii peste cap.
E uimită că mă pot descurca și singură.

- Nu am venit să ne certăm. Deși tu, obrăznicătură, ar trebui să fii pedepsită aspru. Vreau să îți spun, să îl lași naibii pe Harry al meu în pace. Îți dau câți bani vrei, doar lasă-l să fie liber.

Harry ar merita să stea toată viața după gratii. Însă au trecut multe zile de când Harry a scăpat, oare de ce Angelina îmi spune asta tocmai acum. Poate că decizia judecătorului de a-l elibera a fost gândită din nou, însă eu nu am avut nimic de a face cu asta.

- Soțul tău drag ar trebui să stea acolo toată viața lui.

- Calculează-ți cuvintele. Singurul motiv pentru care sunt reținută este că ești fiica surori mele, în caz contrar-

- Ce ai putea să îmi faci? Nu știu ce se întâmplă cu Harry, însă de când a scăpat de la închisoare nu am avut de a face cu dosarul lui.

Pur și simplu am plecat, fiind cu nervi la pământ. Ce s-a întâmplat cu toată lumea? Mătușa a renunțat la propriile ei nepoate când l-a întâlnit pe Harry, Chelsea nu mai e Chelsea și micuța mea Hope pare atât de matură...
Nimic nu mai e la fel. Am șaptesprezece ani și sunt deja pe cont propriu, nu mai am niciun fel de ajutor sau sprijin. Cu toate că Louis mereu se oferă să ne ajute, mă simt mai mult decât vinovată, pentru că nu este obligat să facă asta.

Telefonul îmi bâzâi și îl scot. Era un mesaj de la Adam.

"De ce nu m-ai trezit și pe mine?"

Am zâmbit ușor și gândul mi-a zburat la ochii lui albaștri pe care îi ador din toate punctele de vedere. Aveam încă de la bun început sentimente pentru el, însă orgoliul meu cât China de mare a refuzat să recunoască asta.

"Îmi pare rău, dormeai atât de profund încât nu te-am putut trezi."

"Speram să te văd înainte să pleci la școală. Azi nu pot veni după tine, promit că trec mai târziu pe la tine. Te iubesc!"

"Fie, și eu te iubesc."

Am zâmbit din nou, recitind încântată aceste patru mesaje. Aș fi vrut să îl întreb cum are de gând să își petreacă ziua de astăzi, însă îi voi oferi libertate și nu am de gând să fiu o iubită stresantă și sâcâitoare.

- Nu pot să cred! Tu și Adam sunteți împreună pe bune?

Mi-am dar ochii peste cap când i-am auzit vocea lui Chelsea venind din spatele meu.
Îmi pun telefonul înapoi în buzunar și mă întorc spre ea.

- Cine ți-a dat voie ție să îmi citești mesajele? Și de ce ți-ar păsa dacă m-am tăvălit cu Adam sau nu?

- Pentru că ești prietena mea.