Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 10

Capitolul 10
O şansă

"Nu avem nevoie de trecut, de amintiri
Avem prezentul, şi viitorul."

- Ai luat totul?

Am ieşit din baie, strângând puternic în palmă mânerul trusei mele de machiaj.

- Eşti gata?

Mă întrebă din nou și mișc afirmativ din cap. Se apropie de mine, sărutând-mă cast pe buze, apoi apucă trusa şi o îndesă într-un bagaj.

M-am decis să... îi dau o şansă. Dar pentru faptul că i-am oferit o şansă asta nu înseamnă că l-am iertat pentru ce a făcut în trecut. Dar în această săptămână cât am stat în Miami, mi-a demonstrat că mă iubeşte, sau cel puțin inima mea aşa a perceput.
Presimțeam asta, cred că acesta este singurul motiv pentru care mi-a fost teamă să mă aflu în preajma lui Adam. Și nu doar eu, ci și apropiații mei. Știu că odată ce vor primi vestea, va fi vai de mine. Însă, cât timp știu că Turner va fi în dreapta mea, nu mă tem de părerile nimănui.

I-am spus că vreau să o luăm uşor. Pentru că într-un fel, ceva din adâncul meu îmi spune că nu ar fi trebuit să îi ofer şansa asta.
Dar acum, fie ce o fi, i-am spus că dacă are de gând să îşi bată din nou joc de mine, îl voi castra. Pentru că mi-a fost destul cât am suferit pentru el.

Trebuia să mai stăm încă o săptămână în Miami, dar el a insistat să mergem în New York. Atât de mult m-a bătut la cap încât am acceptat.

Am ieşit din hotel, plătind camera.
Şi am luat un taxi până la aeroport.

Ieri după masa, mi-am petrecut timpul cu Hope şi spre seară ne-am luat la revedere. Au trecut numai două săptămâni de când suntem despărțite, dar îmi pare o veşnicie. Încerc să estompez dorul de ea, ocupându-mi mintea cu ceva diferit, precum Adam.

Am luat biletele încă de acum două zile, şi la ghişeu le-am ridicat.

- Ador New York-ul, am mers acolo ori de câte ori am avut ocazia.

Spuse Adam şi îmi întorc capul înspre el.

- Eu am locuit acolo.

- Când?!

- După ce ne-am separat...

- Deci ai locuit acolo cu domnul Chris?

Spuse ironic şi rânjesc.

- Da, am locuit acolo cu Chris, în aceeaşi cameră, ba chiar în acelaşi pat.

- Taci, te rog...

În spatele meu, în avion, se afla un țânc de copil, care nu avea pace și lovea constant cu picioarele în scaunul meu.
Îmi plac copiii, dar nu copiii exagerat de activi.

- Apropo, cine era... Anna? Sau ce rol a avut în viața ta?

- Dacă nu era ea, eram doar un... fraier. Ea mi-a dat multe sfaturi, mi-a împărtășit secrete pentru un drift perfect. Nu eram un șofer atât de bun dacă ea nu mi-ar fi fost mentor.

- E fată şi e expertă la curse şi chestii bărbăteşti? Nu cred până nu văd.

- Poți vedea tot ce ştie prin mine. Ea mi-a arătat tot ce ştiu.

- Nu zău?

- Anna nu este genul meu.

Mi-am întors capul în partea opusă.
Adică, să îl cred? O femeie l-a învățat să facă drifturi? Pe asta nu o mai cred, eu sunt femeie şi nici măcar parcarea laterală nu îmi iese.