Tomorrow (Vol. I-II)

Capitolul 43

Capitolul 43
Vise în alb şi negru

"Durerea te schimbă din înger în demon."

A doua zi, am plecat spre casa lui Louis, cu gândul de a-i spune că accept să vin în excursie. Așa cum îmi spusese el, să vin la optsprezece.

Am luat metroul până în zona unde el locuia. Și amuzant era faptul că de ieri telefonul meu e încă la Adam, pentru că l-am căutat prin toată casa și la liceu am scotocit prin toată sala de sport. Nu se afla pe nici unde.

În scurt timp, ajunsesem la casa lui Louis.
Am bătut la ușă, însă nimeni nu părea să fie acasă. La a treia bătaie tresar când uşa se deschise singură. Nu observasem că era deschisă încă de la început. Ce dracu?

- Lou?

Întreb, făcând un pas în interior. Luminile erau stinse şi draperiile trase, era o beznă de neimaginat. Un sunet se auzise din bucătărie şi crezusem că e Louis sau Sam, și m-am îndreptat întra acolo. Însă de după ușa din bucătărie, răsărise brusc un blond înalt și divin. Însă sperietura a fost pe măsură, fiindcă l-am plesnit peste obraz, fără a intenționa să fac asta.
Mi-am dus mâinile la gură și am încercat să mă liniștesc. Ce plan bolnav este și acesta?

- Scuze, m-ai speriat.

- Mă bucur doar că nu ai folosit genunchiul.

Spuse, masându-și obrazul lovit. Nu ştiu de ce am reacționat astfel, de obicei nu lovesc, însă acesta a fost primul instinct.

- Ce naiba se întâmplă aici? Beznă oarbă, tu apari de după uși... ce se întâmplă aici?

- Totul a fost plănuit.

Luminile se aprind și din bucătărie ies Louis şi Sam, ținându-se de mână, zâmbind.

- Noi o să vă lăsăm singuri un moment.

Spuse Sam şi urcă la etaj, ținându-l pe Louis de talie.

- Mulțumesc pentru... excursie.

Încep eu şi îl privesc, şi mă întreb pentru a suta oară ce are băiatul ăsta? Nu mă interesează bani lui. Doar că nu înțeleg de ce sunt atât de îndrăgostită de el, mama a scris în jurnalul ei "dragoste adevărată e atunci când privești acea persoană şi nu înțelegi de ce o iubești", să înțeleg că asta mi se aplică şi mie?

- Pentru nimic. Am făcut-o pentru ați da seama cât de mult te iubesc şi că acele fete nu au contat pentru mine.

Am zâmbit şi l-am privit drăgăstos.

Tot zidul pe care l-am construit împotriva lui s-a dărâmat şi i-am sărit în brațe, aveam nevoie de asta mai mult decât orice în momentul ăsta. Alte trei săptămâni separați... a fost oribil.

L-am strâns puternic în brațe și el făcu la fel. Mi-am adâncit capul în scobitura gâtului lui.

- Și acesta este prioritatea ta.

- Mulțumesc.

Spun, luându-i telefonul din mână.
Şi l-am cuprins din nou în brațe. Sunt nebună la propriu şi la figurat după el. Doar că uneori tot ce îmi doresc este să... argh... nici nu îmi pot găsi cuvintele potrivite.