Drumul Vieții

Capitolul 14.

Abbey pov.

 Ridic privirea si o vad pe Erika foarte supărată, in stânga ei sta Jack, un pic cam iritat. Erika strânge puternic din ochi si încearcă sa ma ridice, insa reuseste doar după ce o ajuta si Jack.

-Stiai? o intreb după ce ma calmez.

-Nu! Nu am stiut nimic, spune ea dezamăgită. Lacrimi amare isi fac drum pe chipul ei angelic, încearcă sa si le steargă cu podul palmei, dar acestea curg neincetat. Desi sunt si eu foarte speriată, o iau strâns in brate, ca sa o pot calma.

-Nu am stiut nimic. Nimic! A fost groaznic...aveam senzatia ca nu era fratele meu! El era un exemplu pentru mine! zise Erika suparata.Incepu sa tremure toata , iar Jack o lua in brate pentru a o calma. Privesc tavanul incaperii, cu scopul sa pot uita chiar si pentru o secunda acea privire nemiloasa! Oftez adanc si intr-unn final decid sa plec împreună cu cei 2 acasa. Odata ajunsa acasa, am fost asaltată de cei 3 "bodyguarzi " ai mei. Minunat! Voi mai lipseati!

-Pe unde umblii domnișoară? Sări cu gura Aaron, cel care se pare ca da startul intrebarilor enervante.

-Am crezut ca o sa fiu băgat la închisoare din cauza gândurilor mele necurate! Abbey, daca ti s-ar fi intamplat ceva, as fi in stare de crimă pentru tine! Nu degeaba esti prințesa lui tati! Începe si tata sa imi tina predica! Nu cred asa ceva! Imi dau ochii peste cap si ma asez pe fotoliul din sufragerie. In acest moment ma simt pusa la colt, ca un copil mic ce a facut ceva rău. Imi pun mâinile pe coapsa si astept sentinta...

-Tu esti nebună? Era sa fac stop cardiac când mi-au zis ca nu putem sa dam de tine! zise Dean.Oh yeah, a inceput si al treilea! Sunt sigură ca Aaron a fost cheia răutăților, i-as zice vreo doua dar in momentul de fata ma simt fara vlaga. Gandul imi zboara la Dracusor, iar inima simt cum sta in los din acest motiv. Sufletul ma doare, nu inteleg, ce este cu mine? De ce sunt atât de dezamăgită de ceea ce el a facut?

-Abbey! Mai esti cu noi? intreaba Aaron in timp ce ma analizează cu acei ochii  super vigilenți.Oftez adânc si îmi ridic privirea pentru a-l infrunta pe fratele meu.

-M-a lăsat bateria, nu am putut sa te contactez! Daca vrei sa stii adevarul, pe care probabil tu nu il crezi! spun  plictisita.Minunat, acum am invatat sa mint! Merge totul din ce in ce mai rău! Nu imi place sa mint! Si de ce ma ascund? Aaron ma priveste suspicios, stiu sigur ca nu a crezut minciuna mea. Dean sta langa Aaron, cu mâinile încrucisate la piept si cu ochii mijiti. Doamne, de ce m-am ales cu 2 frați obsedați? Tata se plimbă ca un leu intr-o cusca, isi ridica mana teatral in aer si bombăne ceva. Pun pariu ca alea sunt planurile lui diabolice! Mama se uita amuzata la scena si ma priveste înțelegător.

-Deci? intreaba Aaron pe un ton sever. Imi trec o mana prin par si ma las pe spate, privindu-l lung pe călăul meu!

-Hei, gata, e destul! Lasati-o in pace! Nu mai are 10 ani si sa ii bateti pana ii bagati in spital pe toti cei care îndrăznesc sa o priveasca! Imi aduc perfect aminte cum i-ati rupt o mana colegului ei de clasa, doar pentru simplul fapt ca i-a cerut tema! zise mama pe un ton dezaprobator.

-Ei, nu zău! Daca vrea sa aiba tema facuta sa si-o faca singur! Abbey nu e proasta nimănui si daca ala e batut in cap, eu ce vina am? întreba Aaron ridicand din umeri! Imediat după ce predica a luat sfarsit, am fugit in camera mea fara ca mama sa ma prindă! Stiu ca ea ma citeste ca pe o carte deschisă si din acest motiv ii evit privirea! Ma arunc in pat si incep sa plâng in hohote! De ce reacționez asa? Râuri de lacrimi isi fac prezența pe chipul meu alb ca laptele, scena aia mi se derulează permanent in fata ochilor. Ma ridic brusc , merg  cat de repede pot  la baie, ma gandesc ca poate daca imi clatesc putin fata imi pot reveni!Dar de unde! Acei ochi albastrii si inghetati imi bântuie gândurile! Clar,nu il pot uita!