Drumul Vieții

Capitolul 2.

Abbey pov.

Deschid ochii usor , ma simt putin ametita , incercand sa imi revin , privesc in jur  chinuindu-ma sa imi dau seama unde sunt, totul mi imi pare necunoscut ....imi intorc capul incet , raman surprinsa cand ii vad  pe  Aaron si Dean care ma privesc foarte suparati , am facut ceva rau ? Adica pe bune...

-Esti bine? Ma intreaba Noah ingrijorat, stai asa...pe el de ce nu l-am vazut..ce s-a intamplat de toti ma privesc atat de ingrijorati???

-De ce sa fiu bine? Ce s-a intamplat ? Intreb  usor incruntata, Dean ofteaza lung , Aaron strange puternic din maxilar iar Noah ma priveste cu....mila?

-Nu iti mai amintesti nimic? intreaba Noah ingrijorat. Cuvintele sale imi macina gandurile , insa nu ma fac sa ma simt mai bine ci mult mai confuza. 

-Ce sa imi amintesc? intreb curioasa,  ma priveste usor confuz in timp ce baietii isi schimba cateva priviri de parca ar vorbii prin  telepatie ,superb...

-De ce ai facut asta? Ma intreaba Aaron in timp ce ma fulgeră din priviri.

-Am facut eu ceva? Întreb confuză ...

-Nuu, tu nu ai facut nimic, in schimb tata mare a facut ! Evident ca tu! zise el pe un ton acuzator.

-Ce? Întreb  neînțelegînd nimic.

-Tu nu iesi nici macar pana  intr-un amărât de bar, si acum isteeata de tine s-a gandit sa iasă intr-un club! De ce nu i-ai spus la nici unul dintre noi 2? Sunt sigur ca eu as fi putut sa imi fac timp! Sau isi făcea Dean si tot mergea unul dintre noi cu tine! Chiar ai nevoie paza? Daca ti se intampla ceva grav? întreba Aaron furios, Dean ma privi dezamăgit...ce am facut?

-Nu inteleg. Spun confuză incercand sa imi dau seama ce se petrece, ma detest pentru tot ce s-a intamplat , am baut de am ajuns sa ma imbat, ma simt oribil , este atat de josnic ceea ce am facut. As vrea sa dau timpul inapoi incercand sa previn aceasta situatie penibila.

-Ai fost ieri in club cu ...Iris..si...da Noah sa zica dar Aaron turbat de furie striga din toti plamanii.

-Erai cat pe ce sa fii violata desteapto! zise el nervos la culme ,  nu pot sa cred ce imi aud urechile , il privesc socata, nu imi vine sa cred, Aaron niciodata nu a tipat la mine ,Dean vine la mine si ma ia strans in brate in timp ce ma mangaie pe cap.

-O sa fie totul bine , da? Tata si mama nu stiu nimic de incident...am ascuns totul , mai surioara , ce faceai daca Noah nu venea la timp sa te salveze din ghiarele acelui maniac? intreba Dean pe un ton grijuliu , deci Noah m-a salvat...si eu de ce nu imi amintesc nimic?? Stiu doar ca am baut , dar in jur de 2 pahare, asa de rezistenta sa fiu oaare la alcool? Fir-ar...imi simt toata oasele ca ma dor , muschii nici nu ii mai simt , ma simt oribil , stiu ca i-am dezamagit pe toti ...

-Iti multumesc Noah ca m-ai salvat, dar nu imi amintesc nimic din toate astea...imi pare rau! ii zic in timp ce ii evit privirea mult prea ingrijorata.

-In fine , ma bucur Abbey ca esti bine! Atunci ar fii momentul ca eu sa ma retrag! imi spune zambind slab si da sa plece. dar Aaron il prinde de umar.

-Iti multumesc mult ca mi-ai protejat sora! zise acesta pe un ton mai calm , Dean incuviinta din cap iar Noah doar zambii si apoi pleca,  imi pun mainile in cap si incerc sa imi amintesc tot ce s-a intamplat dar in zadar...totul este un mister pentru mine.

-Si spui ca nu iti amintesti nimic, hm? intreaba Dean calm in timp ce ma priviiii foarte atent , cand dau sa spun ceva se aud de jos niste zgomote ca si cum ceva a fost spart, toti trei tresarim si imediat coboram jos , in ciuda durerii mele absurde de cap care nu vrea sa imi deie pace, trebuie sa imi iau o pastila de urgenta. Cand ajungem jos era un deranj extraordinar , tata statea cu ochii rosi in timp ce il priveea cu furie pe un barbat mai mic de inaltime decat el,mama incerca sa il calmeze si se vede ca cumva da roade, in schimb acel barbat sta speriat si il priveste cu spaima pe tata.