Drumul Vieții

Capitolul 18.

Abbey pov.

Dupa ce mi-am obisnuit ochii cu lumina , imi indrept privirea direct in spre usa , ignorand barbatul de sub mine , cand vad persoana ce sta socata in usa incremenesc. Asta nu se poate. Jorge statea langa Noah , acestia privindu-ma cu gurile cascate. Expresiile lor nu reprezenta un semn bun , ok , daca amandoi sunt acolo , eu in momentul acesta pe cine stau? Cu un sentiment de teama imi intorc capul spre pachetul de muschi ce era sub mine, procesul acesta parca tinu o eternitate, inima imi bubuie cu putere . Ce sa mai zic? Practic in aceasta clipa nenorocita timpul s-a oprit in loc, inghit in sec inainte sa imi indrept ochii spre el. Cand l-am vazut am crezut ca mor de rusine , de nervi , de atatea sentimente la un loc! Acei ochii albastrii care imi dau palpitatii ma fac sa ma cutremur, acelasi zambet arogant tronand pe chipul sau perfect fara nici o rusine . Incerc sa ma ridic cat de repede pot , dar el ma prinse rapid de mana , acum ajungand in aceeasi pozitie ca acum 2 minute.

-Haideti fratilor, daca aveti chef de joaca luati-va o camera! il aud pe Jorge prefacandu-se scarbit , in timp ce isi puse mana peste ochi de forma. Un chicot imi atrase atentia , era chiar Dante care ma examina ca pe un exponat rar, imediat sangele mi se urca in obraji . In aceasta secunda as vrea sa intru in pamant de rusine. Nu ma deranjeaza aceasta ipostaza , as vrea sa ii bag mainile in par , buzele mele sa se joace cu ale sale , sa ma pierd in soaptele dragastoase si in imbratisarile sale posesive...

-Mai visezi mult cu ochii deschisi? intreba Noah plin de sarcasm, in secunda 2 m-am trezit la realitate! Cred ca o iau razna, intr-o clipa eram in picioare , la o distanta considerabila de el! Ce cauta dracusor aici? Dupa ce mi-a facut mai are tupeul sa vina in acest loc? S-a gandit ca mi-a facut prea mult rau , asta facandu-l sa vina dupa mine? Oh ,Abbey ,nu mai visa atata ca o sa ti se faca rau! Din nou realitatea cruda imi dadu un pumn de ma aduse cu picioarele pe pamant. Il priveam împietrită de soc, teama... nici eu numai stiam ce simt pentru băiatul din fata mea. O mana asezată pe umărul meu ma făcu sa tresar.

-Esti ok , Abbey. ..sa stii ca daca nu vrei, nu te vom lasa sa te ieie! Il aud parca din îndepărtare pe Noah, eu fiind absorbită de acei ochi azurii.

-Voi merge cu el! Spun pe un ton neutru in timp ce imi music buza cu putere, desi sufletul mi-a fost sfasiat de durere...tot mai am puterea necesara sa visez ca poate totul va fi bine. Totul se petrecere intr-un mod foarte rapid, nu am avut timp nici sa procedez ultimele întâmplări petrecute. Stăteam in masina cu capul rezemat de geam, fiind o liniste inmormatala, ce as putea sa ii spun? Am atât de multe frustrări in suflet , i-as reprosa atât de multe...dar inima nu ma lasa.

-De ce nu imi spui nimic? Vocea răgușită a lui Dante ma făcu sa tresar, imi pun mecanic o mana in dreptul frunții respirând adânc cu scopul sa ma calmez. Imi îndrept privirea spre el, lucru care nu l-am îndrăznit pana acum. Stiam ca , daca il voi privii fix in ochi durerea si furia vor rabufnii ...

-Opreste masina! Ii spun pe un ton sec. El clipi de parca nu se astepta la aceste cuvinte din partea mea, dar in clipa de fata putin imi pasa ce crede el! Egoist nesuferit!

-De ce as face una ca asta?

-Da-mi odata drumul!

Dupa ce ofteaza lung si realizeaza ca nu are nici o sansa in fata mea , opreste masina. Eu nici numai stau pe ganduri , coborand ca fulgerul din masina, cand intorc privirea el avea o fata stupefiata.

-Esti nebuna femeie? Ce ai de fand sa faci la ora asta tarzie? Singura fiind? il aud strigand in urma mea, eu incerc din toate puterile sa il ignor , dar stiu ca nu mai am incotro atunci cand simt o mana puternica pe bratul meu. Invinsa imi intorc privirea spre el . Respira sacadant , avea o privire pierduta , ca si cum s-ar confrunta cu ceva stiut doar de el, cat as vrea sa stiu ce este in capul lui.

-De ce ai venit dupa mine? ii pun intrebarea ce m-a macinat de ceva vreme , ii analizez orice miscare sa fiu sigura ca nimic  nu imi scapa! Dar omul asta parca ar fi de fier , nu tradeaza nici un fel de sentiment.

-Erika m-a obligat sa vin dupa tine! Bine? imi spune pe ton care ar fi trebuit sa fie calm dar nu prea i-a reusit.  Stiind ca nu voi ajunge la nici un acord comun , analizand toate posibilitatile , realizez ca daca voi ramane aici si fac pe incapatanata nu va fi bine de mine. Oftand ma urc in masina sub privirile atente ale satenului. Nu dupa mult timp urca , pornind masina in tromba. Tot drumul a fost linistit, el nu a mai scos un sunet, iar eu nu am mai vrut sa aduc acel subiect in prim plan , de aceea am cedat . Dupa cateva minute ma trezesc din visare cand imi dau seama ca masina este oprita fix in fata casei mele. 

-Mul-tumesc! ii spun balbait , fiind cam emotionata, dar habar nu am de ce am starea asta, e ca si cum as fi fost la o intalnire si iubitul meu m-a adus acasa. Abbey mai visezi mult??? Minunat am ajuns sa ma cert cu mine insami, greu am mai ajuns! Imi ridic privirea timid in spre el, pentru un moment am putut sa ii zaresc o scanteie in acei ochi misteriosi care ascund atat de multe. E ca o mare cu adancuri tulburi...

-Pentru nimic! din cauza vocii lui serioase am putut simtii fiori pe sira spinarii, am inghitit usor in sec , incercand sa fac cativa pasi spre casa, cu pasi atat de lenti incat aveai impresia ca merg cu viteaza melcului. Oftez adanc cand realizez ca  aceasta dragoste este o prostie, nimic bun nu va iesi din ea, el ...practic are o inima de piatra, eu nu as putea sa il aduc pe calea cea buna ...niceodata! Cand imi intind mana in spre usa , mana puternica a lui Dante ma opri in loc , socata fiind nici nu am curajul sa ma intorc, atingearea sa imi provoaca furnicaturi prin tot corpul. Doar o atingere... nici nu as vrea sa stiu cum ar fi sa ii gust din acele buze carnoase si apetisante. Gandurile mi se duc prea departe , din aceasta cauza imi scutur usor capul ca sa imi pot reveni. Imi musc buza cu putere cand simt incordarea bratului sau  intr-o secunda m-am vazut fata in fata cu ucigasul sufletului meu , ochii mei fiind atinti in ai lui , oficial sunt hipnotizata de acel albastru marin.

-Ce vrei? il intreb serios , vreau din tot sufletul sa nu isi deie seama de lupta apriga ce se da intre ratiunea si inima mea. Al naibii sa fiu , nu spune nimic , ma tine in suspans iar eu urasc suspansul. Dintr-o data il vad cum se apropie usor cu fata de a mea, ce are de cand sa faca? 20 centimetri...10 centimetrii...5 centimetrii... si buzele noastre au facut cunostinta . Am ramas socata de gestul sau ,practic numai pot sa zic nici pas, corpul a inceput sa imi tremure , surprins fiind de senzatiile pe care le simte. Fluturasii din stomac nu imi dau pace, parca zici ca sunt in razboi. Ce e in capul lui? De fapt de ce ma gandesc la asta? Ar fi momentul sa ma las dusa de val si sa profit de situatie de aceea imi incrucisez bratele dupa gatul lui, inchid usor ochii astfel pot sa ii gust buzele apetisante cu o mai mare intensitate. Imediat ii simt mainile pe soldurile mele , maraie usor cand l-am muscat delicat de buza de jos , facandu-ma sa plutesc din cauza euforiei . este atat de placut sa simti toate aceste emotii. Timpul parca s-a oprit in loc, am placuta senzatie ca am fi doar noi 2 in acest Univers infinit, o senzatie nascuta doar in preajma sa! Baiatul asta are o influienta uriasa asupra mea , inima imi bate ca nebuna , respiratia incepe sa mi se taie putin cate putin... Intr-un final dupa ce am simtit ca numai avem aer, ne-am despartit unul de celalalt privindu-ne adanc in ochi de parca am vrea sa ne citim unul pe celalalt. 

-A fost minunat! marturisesc emotionata intr-un sfarsit, Dante isi fereste privirea emotionata de a mea doar o secunda ca pe urma sa si-o schimbe in una inexpresiva. Cand am crezut ca am reusit sa il scot din cochilie se pare ca ma inselasem. Isi baga mainile plictisit in buzunare, priveste usor in spre cerul plin cu stele, ca mai apoi sa inghita in sec .

-Da , a fost....