Drumul Vieții

Capitolul 77.

  Hei lume... regret amarnic de absenta mea la aceasta carte. Sincer, imi pare foarte rau ca am putut posta doar capitolul acesta care din punctul meu pare cam plictisitor... din nou imi cer scuze pentru asta dar sper ca o sa va placa!  

Dante pov.

Inca ma gandesc de ce sunt atat de calm si nu sar pe el. Stau sprijinit de portiera, scrasnind din dinti. Am numarat de vreo 10 ori pana la 50 in incercarea mea disperata de a ma putea calma. Suprinzator dar chiar imi iese smecheria. Simt cum imi zvacneste vena de la gat datorita nervilor... asteptand ca el sa deschida gura aia afurisita pe care pumnul meu abia asteapta sa o sarute.

-Mhm, Dante, se pare ca nu ai murit huh??

-Buna si tie Feiwell! Sa stii ca chiar nu imi era dor de tine. Ii transmit cu un zambet fals pe fata. Mama , daca ai stii in cate moduri te-as putea ucide...Oh , dumnezeule. Nu ai habar. Nu ai idee cat de frumos ti-as sterge ranjetul ala jegos de pe fata Si inca ma gandesc ce naiba ascunde . Sau mai bine zis, de unde stie ca traiesc.

Un ras macabru ma scoase din ganduri. Imi atintesc privirea asupra sa , ochii lui demonici stralucesc cu putere, in timp ce buzele ii se curbeaza in acelasi ranjet de care vorbeam mai devreme, jegos.

-Dante , Dante. Cum dracu de ai supravietuit?

-Da, stiu ca iti pare bine ca am supravietuit. Acum nu ai vrea sa ma iei si in brate? Sau sa dai o petrecere in cinstea mea! Sa stii ca nu ar strica!

Sarcasmul meu se vedea cu ochiul liber ca il irita. Dar mie imi pasa? Evident ca nu. Ma jucam cu cheile in mana continuand sa il sicanez din priviri. Daca ma stia bine, trebuia sa isi dea seama ca mie nu imi e frica de el, de nimeni de altfel.

-Oho, inca ma gandeam cum sa iti fac petrecerea...de inmormantare, evident! Iar tu mi-ai dat planurile peste cap.

-Mdah, ce sa spun. Imi place sa fiu imprevizibil.

Ii transmit cu drag. Brusc, insa, imi revin in minte ultimele sale fraze si gesturi, acum se leaga totul el a fost unul din cei 5 care a vrut sa imi faca felul. Se prinde totul, iar ce s-a intamplat imi trece prin fata ochilor ca un film inresitrat prost. E clar... In urmatoarea secunda scot vijelios pistolul din teaca de la spate, indreptandu-l spre fruntea lui. Practic imi zvacnesc degetele de pe teaca , simtind placerea cand imi imaginez glontul infipt in fruntea lui. Feiwell ranji amarnic ca apoi sa isi puna o mana la cap amuzat. Nu inteleg, ce ii se pare amuzant?

-La fel de vulcanic huh? Se pare ca ingerul tau nu te-a potolit!

Gandul ca stie de Abbey m-a ingrozit. Ma jur ca daca se atinge de ea...

Nu! Ce prostie eram pe cale sa fac? Bag pistolul la locul sau razand, deci practic murea prea usor. Vai doamne, ce greseala era sa fac. Imi ridic capul spre cer , parca multumind divinitatii. Ganduri odioase isi faceau de cap prin mintea mea. Cum sa il torturez pe asta oare? Deci daca se atinge de Abbey a mea, poate sa isi ieie adio de la viata marsava pe care a dus-o cu o demnitate falsa.

-Eu ti-as sugera sa iti vezi dracului de treaba ta pana nu iti smulg capul de pe umerii aia care abia asteapta sa fie taiati de vreun fierastrau.

-Stiu ca doar aparentele sunt de tine. Esti un baiat bun Dante Black. Si ma bucur enorm ca am avut ONOAREA sa vorbesc cu tine!

-Pfoaiii! Mie imi spui? Sa stii ca la randul meu si eu ma bucur ca te-am vazut. Feiwell... iti sugerez, sa iti pazesti spatele mai ceva ca un copil ce isi pazeste jucaria pretioasa. Nu stiu de ce, presimt ca tu vei deveni jucaria mea!