Drumul Vieții

Capitolul 15.

  Dante pov.

 Deschid ochii încet şi realizez că m-am trezit pe o canapea necunoscută. După ce îmi învârt ochii rapid prin încăpere, îmi dau seama că sunt din nou la Noah, iar gândul acesta mă face să îmi pun mâna buimac la cap. La scurt timp realizez că el stă pe fotoliul de lângă mine şi mă priveşte atent.

 - Iar am făcut-o lată? Îl întreb eu încruntat. Noah se ridică oftând privindu-mă dezaprobator, apoi dispare din câmpul meu vizual. Între timp mă simt aşa de epuizat psihic încât tot ceea ce fac este să îmi duc mâna la frunte şi să privesc fix tavanul. Noah revine imediat şi trânteşte dezinteresat o sticlă goală de whisky pe măsuţa de lângă canapea.

 - Pe lângă sticla asta de whisky, ai băut o grămadă de vin! Ce naiba e cu tine? Ai făcut orice tâmpenie, dar niciodată nu te-ai îmbătat!În timp ce îmi reproşează toate aceste lucruri pe un ton aspru, mă priveşte fix, stând cu mâinile încrucişate la piept şi cu privirea severă. Mă ridic în fund cu greu şi tot ceea ce fac este să îl privesc ca un copil mic ce a fost prins de părintele său făcând ceva rău...

 - Nu ştiu, mă enervează! Noah, de ce viaţa mea trebuie să fie atât de complicată? Îl întreb pe amicul meu de o viaţă, cel care îmi ştie toate suferinţele, iar el se aşează oftând din nou pe fotoliul de lângă mine, privindu-mă trist. Ştie la ce mă refer, de aceea nu insistă. Se lăsă pe spate şi începe să se joace cu brăţara de la mână, semn că se gândeşte profund la ceva. 

 - Nici eu nu ştiu, dar pun pariu că viaţa ta are un rost pe pământ, să fii convins de asta! Aşa a fost soarta ta, cu bune şi cu rele! Îmi spune asta în timp ce mă priveşte blând, apoi îmi pune o mână pe umăr şi îmi zâmbeşte ştrengar. 

 - Ştiu că acum aştepţi un sfat din partea mea, pentru că te cunosc. Ştiu că viaţa a fost a naibii cu tine, de aceea îţi dau clasicul meu sfat: fii tu însuţi şi fii puternic cum ai fost şi până acum! Dacă încercările vieţii pana acum  nu te-au pus în genunchi, sunt foarte convins că nu te vei lăsa doborât atât de uşor! Îmi spune totul pe un ton încurajator şi imediat îmi dau seama că are sens ceea ce zice, dar tot nu înţeleg de ce am exagerat cu alcoolul? Nu îmi place să mă îmbăt, beţia mă face vulnerabil şi nu îmi place. De aceea nu suport nici drogurile, mă fac sensibil şi dependent, iar eu urăsc din tot sufletul să fiu dependent de ceva! Inspir adânc, ridicându-mă rapid de pe canapea, în timp ce Noah mă priveşte surprins, aşteptând o explicaţie din partea mea. Mă îndrept cu paşi lenţi şi precişi înspre scaunul unde este aşezată geaca mea de piele şi o iau rapid, sub privirile atente ale prietenului meu. Ştiu că vrea explicaţii, dar nu ştiu dacă sunt în stare să i le dau acum. Dau să plec, dar înainte de a face asta, mă întorc înspre el şi afişez zâmbetul meu cunoscut, care îi spune:"Sunt bine".

 - Plec până la depozit, aşa văd cum stă treaba cu "şobolanii"! Au stat prea relaxaţi în ultima vreme, de când nu am mai dat pe acolo. Trebuie să îi bag din nou în teroare, şi plus de asta, simt că mi-am cam ieşit din mână... am nevoie de nişte antrenamente!II zâmbesc uşor, ridicând afectat din umeri, iar Noah pufneşte în râs, dând dezaprobator din cap. 

- Tu să îţi ieşi din mână? Să fim serioşi! Ai putea atinge o ţintă perfect chiar şi dacă ai mânui o armă cu mâna stângă! Şi ştiu bine ca dreptacii nu folosesc mult cealaltă mână. Tu în schimb, chiar şi cu ochii închişi tot ai nimerii ţinta la fix! Spunându-mi asta, îmi aruncă telefonul, pe care îl prind dintr-o mişcare, îi fac apoi cu ochiul şi, după ce aud un:"ne mai vedem!", ies zâmbind din casa bunului meu prieten. Ştiu că mi-a dat cheile de la una dintre maşinile sale, aşa că întârzii puţin până o găsesc. Aşa îmi trebuie, dacă mă îmbăt ca un porc până nu mai ştiu pe ce lume trăiesc! Acum trebuie să conduc maşina altuia, nu una dintre bijuteriile mele. Dumnezeu îmi e martor, eu mă bazez pe principul:"Femeia şi maşina nu se împart!" Eu mereu urmez acest principiu cu sfinţenie! După ce urc în decapotabilă, bag cheia în contact, trezind la viaţa bijuteria pe patru roţi. Nu stau pe gânduri, calc accelerația până în fund, plecând în trombă de pe loc, fix aşa cum îmi place mie! Simt vântul care îmi trece prin păr, simt libertatea pe care o ador! Îi claxonez pe imbecilii care merg cu viteza melcului, iar dacă cineva îndrăzneşte să comenteze, le adresez cuvinte obscene, făcându-i să îşi ţină gura închisă data viitoare când se mai văd cu mine. Ştiu că Noah tine în maşina arme albe!... Abia aştept să mă joc un pic cu ele! Am ajuns rapid, deschid uşa şi intru ca o felină, fără ca cineva să mă audă. I-am prins, fiecare făcând diverse activităţi, unii jucau cărţi, alţii făceau box, iar într-un colţ, câţiva se distrau fără nici o treabă. Hmmm! Se pare că au stat prea relaxați de când am plecat! Şi aşa am am avut destule probleme, faptul că Erika a aflat de lumea mea, îmi dă complet planurile peste cap, iar chihuahua roz continua să se bage în planurile mele! Azi m-a ignorat intenţionat! Crede că nu am observat? Trântesc geaca enervat pe canapeaua din piele special amenajată şi după ce toţi mă salută, mă duc direct în camera de antrenament, acolo unde îl găsesc pe Jorge care mă priveşte amuzat.

 - Se pare că ai nervi! Îmi spune el în timp ce îmi pregăteşte arma.

 - Să zicem! Spun eu iritat! Îmi iau căştile speciale care fac ca sunetul scos de pistol să nu îmi spargă timpanul, iar Jorge îmi dă armă. Perfect! Acum mă pot calma în linişte, îmi spun asta în gând, în timp ce ţin pistolul lejer, doar cu o mână. Fixez cu precizie manechinul din faţa mea şi după ce îmi dezmorţesc umerii asigurându-mă că sunt relaxat, apăs pe trăgaci. Imediat glonțul face o gaură imensă în manechin, iar Jorge fluieră apreciativ. 

 - Exact la ţintă! Dacă acel manechin era un om, ar fi trebuit să fie dus la morgă! Îmi spune el amuzat, în acelaşi timp eu mai trag încă 5 gloanţe, fix în acel punct de mai devreme.

 - Frate! Pun pariu că ai ceva cu inima acelui manechin! Ai cumva probleme în dragoste? Întrebarea lui mă făcu să ratez ţinta şi să scap nişte înjurături care ar face o bătrânică să îşi facă cruce! Mă întorc la el cu o fată aspră, afisandu-mi zâmbetul batjocoritor.

 - Glumeşti? Eu să am probleme în dragoste? Imposibil! Nu degeaba sunt o pasăre de noapte! Îmi fac de cap cu o tipă doar o noapte şi atât! Nici o fată nu va mai avea şansa să pună mâna pe inima mea! Spun totul pe un ton grav, fixându-mi ţinta pe zona capului. Jorge afişează un zâmbet drăcesc şi începe să se învârte pe lângă mine să îmi distrage atenţia. Mârâii înfundat şi trag cu putere, ratând ţinta, lucru care mă enervează şi mă face să arunc pistolul într-un colţ, să îmi scot căştile brută şi să îi trag o privire criminală. Ba mai mult, Jorge face pe inocentul, ridicând nevinovat din umeri. 

 - M-ai făcut să ratez de 2 ori, câine! De 2 ori nesuferitule! Ştii bine că eu urăsc să îmi iasă ceva greşit! Mie mi se întâmplă foarte rar să ratez, iar Jorge ştie foarte bine ca asta ar fi o minune! Mârâi la el nervos, şi probabil tonul meu îl face să tresară.

- Scuze! Dar ce vina am eu dacă îţi stă mintea în altă parte, de pildă la o fată? Întreabă el, ridicând ochii sugestiv în timp ce eu oftez iritat şi îl privesc în sictir.

 - Eşti nebun dacă crezi asta! Nu s-a născut fata pe pământul ăsta ca să mă îmblânzească pe mine! Spun totul pe un ton dur, iar Jorge oftează la rândul său şi mă priveşte cu milă. Mă enervează şi mai tare, ştie că urăsc mila la nebunie!

 - Şi dacă s-a născut? Ba chiar a şi apărut în viaţa ta?