Drumul Vieții

Capitolul 47.

Abbey pov.

Stau in pat chircita de durere, timp de 8 zile nu m-am ridicat din pat. Inima ma doare atat de tare incat imi vine sa mi-o scot din piept. Camera mea a devenit pustie, parca ar fi colorata in gri.... Este atat de liniste incat doar ticaitul sacaitor al ceasului se face auzit si stropii de ploaie ce se izbesc cu putere de fereastra. Parca vremea imi reflecta zbuciumul interior. Am avut atata incredere in el...pentru ce? Ca sa fiu luata de proasta de unul ca el? S-a jucat cu inima mea cum a avut chef!!! Nici un cuvant nu a scos cand frumusetea de iubita a lui m-a facut curva! Eu atata am insemnat pentru el! Idiotul naibii! Mi-o va plati!

In ultimele 8 zile am murit pe interior. Arat ca o fantoma, pielea imi e palida, parul imi e vraiste, ochii imi sunt rosii datorita plansului, organizmul meu incepe sa slabeasca. In ultimul timp nu am mai mancat cine stie ce iar parintii si fratii mei se ingrijoreaza foarte tare. Am incercat absolut totul ce se putea intampla, am luptat ca dragostea noastra sa reziste. M-am lasat in bratele iubirii , m-am daruit lui, dar pentru ce? Ca sa imi dau seama ca am fost doar o carpa pentru el?! Nu se va termina aici, jur! Am alergat dupa el de parca eram la un concurs, mi-am calcat pe orgoliu, am plans in fata lui ca cea mai slaba faptura. Mi-am dat inima si sufletul dar pentru ce?! Nu! Am stat prea mult timp in camera , am fost prea mult timp in depresie ,acum e timpul razbunarii!

Ma ridic din pat cu dureri de spate, strang usor din dinti cand ma gandesc ca am stat prea mult timp fara miscare. Eu care obisnuiam mereu sa fac miscare...ha.... ce buna asta. Cand picioarele ating parchetul rece , un fior imi trece prin corp pana imi ajunte in maduva spinarii. Ma stramb putin ca apoi sa imi iau papucii pufosi cu dificultate. Ma ridic parca cu incetinitorul mergand lent spre usa, cand o deschid in fata mea apare Dean ce ma priveste acuzator stand cu mainile incrucisate la piept.

-Ce s-a intamplat cu tjne? De ce nu imi zici ce ai? Ma intreaba acesta pe un ton neutru.

-Ti-am zis ca este un subiect inchis! Ii spun pe un ton rece. Acesta tresare usor cand imi aude glasul privindu-ma curios.

-Ce ti s-a intamplat?! Are legatura cu papa lapte ala , cum il chema....Drake , Dreate...cum boala? Intreaba Dean in timp ce se scarpina enervat dupa ceafa. Il privesc incruntata ca apoi sa imi ridic umerii.

-Nu e din vina lui, apropo numele lui e Dante! Ii spun incet trecand pe langa el, el ramanand in pragul usii incremenit. Cred ca este surprins de atitudinea mea... niceodata nu i-am vorbit astfel. Eu eram mereu fata inocenta si ascultatoare. Dar gata cu fata acea naiva! De azi trebuie sa intre in actiune o Abbey noua! E timpul sa imi revin. Cobor scarile plictisita , dar nici bine nu intru in salon pentru ac in fata mea apare tata incruntat. Ce are toata lumea cu mine?

-In sfarsit ai iesit! Doamne multumesc, am crezut ca o iau pe campuri! Zimi, ce mormoloc ti-a calcat inima ta adorabila in picioare! Trebuie sa stiu pe cine omor! Imi zice tata pe un ton sever. Imi dau ochii peste cap trecand pe langa el, la fel ca Dean si tata ramane cu gura cascata. Aaron sta pe fotoliu citind o carte despre vulcani, vesnica lui dragoste. Ma asez in bratele lui , luandu-i cartea din maini o pun atenta pe masuta de langa noi. Ma strange in brate bagandu-si nasul in parul meu. Eu ma las pe pieptul sau expirand adanc. In bratele lui puternice ma simt cel mai bine. Aaron intotdeauna a fost cel care m-a inteles. Parca ar fi fratele meu geaman nu al lui Dean.

-Ce s-a intamplat piticot? Ma intreaba fratele meu in soapta. Oftez usor ca apoi sa scap un ras amar.

-Si tu o incepi? Il intreb pe un ton acru.

-Pai nu , ce stire vor avea jurnalistii sa o spuna? Daca nu il omor pe Dante ala ce stire vor da maine la tv? Ma intreaba Aaron sarutandu-mi tampla.