Drumul Vieții

Capitolul 34.

Dante pov.

Parca din indepartare imi aud numele strigat, cine o fi oare? Este un glas de femeie ce ma striga in surdina, indurerat imi ridic ochii inlacrimati nevenindu-mi sa cred persoana care sta in fata mea, cred ca innebunesc. Abbey ma privea incruntata, chipul ei angelic imi facea ca inima sa tresalte. Socat ma frec la ochi sa fiu sigur ca nu visez ceea ce vad, dar atingerea ei fina pe mana mea ma face sa realizez ca asta este adevarata realitate. Asa zisa ei moarte... a fost doar un cosmar. Fata palida al lui Abbey a inceput sa prinda culoare, mana ei imi mangaia usor bratul, zambetul ei larg ii rasari pe buzele ei rosii ce as vrea in clipa asta sa le framant sub atingerea buzelor mele. Inghit in sec cand imi dau seama ca am inceput sa ma holbez la ea ca la un nebun. Dar ce om nu ar face asta cand ar visa moartea iubitei lui? Da! O iubesc pe Abbey , de ce am fost atat de prost si nu mi-am dat seama? Ma ridic rapid de pe scaun aruncandu-ma peste ea , in urma faptei mele bruste , scaunul facu contact brutal cu pamantul , dar nu i-am dat nici unul dintre noi importanta, m-am concentrat doar pe ea. Prinzand-o intr-o imbratisare puternica , am si uitat ca a fost in coma , tot ce stiam eu era faptul ca este in viata! Slava cerului ca nu ii s-a intamplat nimic! Dar cosmarul asta nu a facut altceva decat sa imi deie o lectie, m-am simtit ca ultimul om de pe Pamant cand am aflat ca ea ar fi moarta. Doamne Sfinte , iti multumesc ca tot ce a fost , a fost doar un afurisit de cosmar. Capul ei micut este ascuns in pieptul meu , respiratia ei imi trece prin bluza subtire cu care sunt imbracat, fiorii mi se isira prin tot corpul. Mainile ei timide se aseaza pe spatele meu , strangand usor materialul bluzei, dupa ce m-am convins ca este langa mine , ma indepartez delicat de ea ca apoi sa astern un sarut apasat pe crestetul capului ei. Cateva minute am sfarsit privindu-ne adanc in ochi , gesturile noastre erau mai mult decat cuvintele rostite, noi practic ne intelegeam din priviri. Imi intind mana spre chipul ei usor palid ce nu exprima nici un sentiment, mangaindu-i delicat obrazul , mana mea se lasa lent in jos , atingandu-i fin buza de jos, aceasta in urma atingerii mele tresarii incet. Gestul ei imi facu inima sa imi bata mai tare. Isi apleaca ochii in pamant , atentia mea indreptandu-se spre degetele ei care se jucau rusinoase in poala ei , abia acum imi dau seama ca sta asezata in fund , parul ei ravasit o face si mai frumoasa decat e! Nu imi vine sa cred ca inca este cu mine , cand stiu prin ce cosmar am trecut. Respiratia mea agitata era singura care se auzea in incaprea, in care era mult prea liniste. Abbey nu a scos nici un cuvant, nu reactiona de fel , doar ma pironea cu privirea ei atenta. Nu astept ca ea sa spuna primul cuvant pentru ca eu i-o iau inainte.

-Abbey , iubito , as vrea...as vrea sa iti zic ceva! Ii spun in timp ce imi umezesc buza de jos cu limba , nu am scapat-o nici o secunda din priviri , am putut sa ii observ ezitarea de pe chip cand m-am adresat cu „iubito". Ma aplec usor spre ea, apucandu-i mainile intre ale mele. Respiratia ei a inceput sa fie din ce in ce mai grea, bataile inimii ei se faceau auzite.

-Dante, cred ca ai gresit persoana, nu ma iubesti pentru a mi te adresa cu apelativul „iubito"! Imi spune ca apoi sa isi retraga mainile de parca ar fi fost arsa. Nu pot decat sa simt nesiguranta ce imi strabate prin ganduri, nu e posibil ca ea sa nu simte la fel ca mine , de ce face asta?

-Ba da iubito! Tin enorm la tine! Cat timp ai fost internata in spital am crezut ca nu mai traiesc, inima mea a cazut in coma odata cu tine! Nu stiu ce ai facut dar... m-ai facut sclavul tau! Nu credeam ca e posibil. Nici macar nu mi-am dat seama cand s-a intamplat , dar m-am indragostit de tine! Ii spun rapid ca apoi sa ii astern un sarut pe coltul gurii , aceasta isi aseaza o mana pe dupa gatul meu , lipindu-si buzele catifelate de pielea mea mult prea sensibila pentru atingerea ei fina , am simtit fiecare celula cum imi arde.... doar datorita atingerii ei. Cand a vrut sa zica ceva, usa se trantii brusc de perete , pe ea intrand un barbat cu o cagula neagra pe fata, cine puii mei ar fi atat de prost sa deie peste ea? Barbatul se apropie de noi tinand in mana un pistol , se pare ca o are ca tinta pe Abbey. Cu coada ochiului ma uit la ingerasul meu care era destul de palida, a inceput sa tremure puternic si sa isi acopere fata cu palmele . Este speriata doar din cauza acestui nemernic idiot. Se apropie cu pasi calculati de noi , mana care tine pistolul nu ii tremura deloc dar actiunile sale nu imi da de inteles decat ca e un simplu amator. Pufnesc iritat de indrazneala acestuia , fara ezitare ma ridic alene de pe pat , tintindu-l cu privirea pe idiot. Nu fac nici o miscare brusca, doar ii urmaresc ochii pentru a-mi da seama de urmatoarea miscare. Acesta isi intoarce atentia spre mine , marindu-si ochii la vederea mea, gestul sau ma facu sa rad in hohote. M-a recunoscut! Acum ii sesizez nesiguranta cu care tine pistolul , se pare ca acum mi-a observat prezenta, era hotarat sa o omoare pe Abbey. Nervozitatea pune stapanire pe mine ca apoi sa ma reped spre el cu pasi apasati, nemernicul trage spre mine dar nu apuca pentru ca imediat ii apuc mana si i-o indrept spre tavan , glontul tintind tavanul , zgomotul asurzitor scos de acesta incepu sa sperie pacientii deoarece se auzi agitatia de pe hol . Nu bag de seama forfota creiata in jur , decat chipul acestui idiot. Ii sucesc mana care detine pistolul la spate, i-o strang cu putere de aceea , datorita durerii ii da drumul pistolului. Cu piciorul dau spre pistol , acesta indepartandu-se de noi, respiratia agitata a idiotului se facu auzita de mine. Ca sa fiu sigur ca nu va face nici o miscare idioata, si pentru a stii cu cine se pune , ii aplic o lovitura cu genunchiul in zona stomacului , in urma loviturii lipitoarea se indoaie de durere, dar nu se poate strange de zona vatamata datorita stransorii mele care nu ii permite acest confort. Ii mai dau un cot in coaste , urmat de un pumn in maxilar, un firicel de sange isi face prezenta in coltul gurii sale. La vederea imaginii deplorabile , buzele mele mi se curbeaza intr-un zambet nemilos, ma aplec usor spre urechea nemernicului soptindu-i: