Drumul Vieții

Capitolul 23.

Noah pov.

Urmaresc cu grija reactiile prietenului meu pentru a fi previzibil in orice situatie. Nu vreau sa ma aleg cu vreo vanataie in ciuda betiei mele. A avut dreptate cu fiecare cuvant scos, urasc de moarte sa beau. Dar situatia in care m-am vazut pus nu am putut sa ignor invitatia la un paharel. Atunci cand mi se parea o idee incantatoare si fara urmari negative, discutia unde se indreapta incepe sa ma faca ca nu am luat o decizie inteleapta sa vin aici in aceasta stare. Imi feresc privirea de chipul socat al prietenului meu care incearca cu greu sa articuleze cateva vorbe. Imediat isi strange cu putere ochii ca apoi sa ofteze adanc. Dupa ce a deschis ochii ii pot zarii confuzia si un strop de tristete. E clar ca micuta Abbey nu ii este chiar atat de indiferenta dar tot vrea sa nu recunoasca asta.

-Imi pare bine pentru tine. Desi tin sa te anunt ca draga chihuahua nu este chiar ... potrivita pentru tine! imi spune in timp ce se stramba usor. Ma incrunt vizibil datorita spuselor sale,  tot nu inteleg ce ii trece prin minte. O serie de sentimente si emotii ii trece pe chipul sau care in acest moment priveste impasibil pe fereastra. Cat de incapatanat poate fi...

-Deci sa inteleg ca nu esti impotriva mea? il intreb cu un glas sugrumat . Imi e teama ca imi pot pierde prietenia mea cu el, lucru pe care nu as putea sa il suport. Inghit in sec cand amintirile cu noi 2 trec prin fata ochilor de parca ar fi fost ieri toate acele intamplari fericite si senine.

-Nu sunt impotriva ta. Uite , stii ca nu imi place sa te mint. La naiba! Esti ca un frate pentru mine. Chihuahua a inceput sa se apropie de Erika , biata mea surioara a trait intr-un mediu izolat. Am avut cele mai bune intentii in ceea ce o priveste. Am vrut sa o stiu in siguranta , datorita protectiei mele excesive a ajuns sa nu aiba nici un prieten alaturi de ea. Acum din cate se pare chihuahua i-a ajuns la inima . Deci cine sunt eu sa ma impotrivesc prieteniei lor? O consider acum ca o sora. Chiar daca imi place sa ii fac zile fripte. Insa crede-ma ca nu vreau in acest moment sa ii mai fac rau intentionat. Dar asta cu o conditie. Imi spune pe un ton ce are amprenta subtila a unei amenintari. Isi drege usor glasul ca apoi sa inghita usor in sec, ochii sai fiind fixati in ai mei , citindu-se cu usurinta hotararea din ei. Nu stiu de ce dar presimt ca nu prea imi va placea ce hotarare va lua. Analizez cu grija orice posibilitate care ii poate trece lui acum prin cap dar incep sa cred ca este foarte imprevizibil. Oftez invins dupa ce am intors pe orice parte aceasta problema, din nefericire nu am gasit nici o solutie.

-Care este conditia? il intreb mai mult in soapta, incep sa ma joc agitat cu telefonul din mana in timp ce imi musc cu putere buza de jos . Incerc pe cat posibil sa ii evit privirea arzatoare. Sunt constient ca intalnirea sa cu Chad la ravasit si urmatoarea conditie pe care mi-o va pune nu este sigura ca nu va fi regretata mai tarziu. Inchid ochii pe moment gandindu-ma ca  poate Dante va lua o hotarare buna , insa ochii lui care nu emana altceva decat duritate ma face sa ma razgandesc rapid. Acum fie ce o fi, o sa accept orice va cere.

-Daca esti indragostit de ea , tine-o departe de mine si de lumea mea! Nu vreau sa fie implicata in nimic legat de mine! M-ai inteles? Dupa aceste cuvinte impartasite isi muta privirea nonsalant spre fereastra, incepe sa bata plictisit cu degetele in picior in timp ce se lasa pierdut in gandurile sale. La randul meu ma las usor pe spate gandindu-ma cu stupoare ca a doua zi voi fi asaltat de o durere de cap cutremuratoare. Inchid ochii invins dar imediat imi aparu in fata ochilor chipul ravasit al lui Abbey. Tresar usor la gandul ca ea sufera in aceste momente cumplite , imi trag usor de fiermuoarul de la geaca de piele. Expir zgomotos gandindu-ma cu tristete ca mi-as fi dat si sufletul din mine pentru fericirea ei , simt durerea sufleteasca amestecata cu gustul alcoolului care inca se resimte in organismul meu. O visez in fiecare noapte in ipostaze diferite , de fiecare data ma trezesc transpirat , confuz , dar imediat confuzia este inlocuita de tristetea cand imi dau seama ca a fost doar un vis. Viata mea a inceput sa devina un film regizat prost, imi masez usor fruntea incercand sa imi potolesc durerea de cap. Numai pot sa raman visator in lumea mea cu gandul ca totul va fi bine. Ea o iubeste pe prietenul meu cel mai bun , nu ma pot baga in calea fericirii lor , ii voi sustine indiferent de cosecinte. Chiar daca in joc este inima mea care va fi zdrobita in picioare de clipele fetei iubite petrecute in bratele altui barbat . Simt ca nu mai pot merge mai departe. Inima imi ia foc din cauza arsurii pe care o resimt in continuu. Aceasta durere este atat de chinuitoare. Am pierdut-o cand nici macar nu am avut sansa sa o am. Am lasat totul in speranta ca ei ii va fii mai bine. In asta consta iubirea adevarata nu e asa? Sa o las sa fie fericita unde crede de cuviinta ca ii este bine. Imi inchid ochii usor lasandu-ma purtat in tara viselor unde macar acolo pot spera la caldura bratelor ei , la soapte dragastoase soptite in urechile mele, la mangaierile ei dulci ce imi alina sufletul bolnav, la buzele ei moi...