Drumul Vieții

Capitolul 95

După 3 ani

Abbey pov.

Privesc zâmbind larg la scumpetea de Sun cum se joacă cu fratele ei Ayden.
Priveliștea pe care o am de la geamul din dreptul caruia stau, ma face sa scap un chicot de încântare.

După toata nebunia pe care am avut-o in viața mea pot spune cu mana pe inima ca fiecare încercare traita , a meritat.

Drumul vieții mele  a avut ca destinatie un final fericit. Deoarece , după atata timp ma simt împlinită si fericita.

Ayden la fel ca Sun, reprezintă centrul Universului meu.

Dante mi-a adus cele mai frumoase clipe si comori ... cum as putea sa nu il iubesc pe omul asta?

Fotoliul pe care stau este atât de comod si călduros oferindu-mi o atmosfera perfecta în care sa ma las pierduta in nostalgia mea profundă.
Învârt ceasca din toarta inhaland  mirosul cafelei ce ma innebuneste cu mirosul ei apetisante.
Nu m-as fi gandit vreodată ca orasul Sydney mi-ar aduce linistea de care am avut atâta nevoie.
Îmi trec mana prin par in timp ce savurez drogul mult dorit....
Si sa fiu femeie casatorita...mama mi-a schimbat total perspectiva.  E fenomenal... sentimentul matern ce ma încântă.

Doua mâini ma înconjoară pe la spate sarutandu-mi ceafa , gest prin care îmi provoacă mii de fiori prin tot corpul.
As recunoaste caldura acestor brate dintr-o mie.

- Dante... iubitule...

Soptesc ratacita si emoționată.

- Ce s-a intamplat draga mea soție?

Jucăuș, îmi musca lobul urechii in timp ce scapa un chicot.

De când s-a lăsat de afacerile sale ilegale si acea lume întunecată. Capitol încheiat prin moartea lui Jade,  Dante s-a schimbat considerabil de mult.
Acum, încearcă pe cat posibil sa isi ieie in serios munca de tata si sot.
Iar copiii nostri merita ... toate atentia lui.

In privința lui Ayden...
A fost un cadou minunat, o binecuvântare. Are doi ani...si nu încetează sa ne surprinda pe zi ce trece. Este de nedezlipit de sora lui mai mare, pe care o urmează oriunde ar merge si imita orice face.
Uneori ma buseste rasul când il vad cum se chinuie sa se urce pe scaunul din camera ei, in fata oglinzii unde  isi face coditele pe care Sun le adora.

- Iubitule. .. am inteles ca ai chef de prostioare dar cei mici pot veni oricand si...nu prea ar fi o idee indicată sa ne jucam... *tusesc fals* obraznic...

- Dar stii prea bine ca nu am mai avut timp si de noii!

Ma priveste cu acei ochi pe care ii ador, atât de imploratori si chinuiti, încât daca nu am fi fost intr-o ipostaza demna de mila, poate as fi ras cu pofta, insa acum ...mai bine nu!
De când cu responsabilitatea copiilor... am încetat sa ne mai gândim numai la noi si am încercat pe cat mai mult posibil sa le oferim celor mici o copilărie normală ...fericita. Sa fim niste părinți demni de comorile noastre iar faptul ca Dante a avut un trecut atât de sumbru, l-a facut sa fie un tata atât de iubitor, ce le ofera mereu din atentia lui, chiar si in momentele in care are treaba de nici nu poate sa respire.

Nu as fi crezut vreodată ca o sa fie un tata atât de minunat.
Dar asta nu a încetat sa ma surprindă.
In fiecare zi, Dante este romantic .... mereu încercând sa se revanseze pentru toata suferința provocată. Realitatea, insa, este cu totul alta... pentru ca el nu a avut nici o vina in toata povestea asta. Soarta ne-a fost sortită in asa fel încât sa trecem prin toate astea si sa ne faca sa vedem cat de mult ne iubim....

- Mmmm, e destul de tentant dar nu stiu daca si cei mici sunt de acord?

Spun asta in timp ce scap un geamăt in urma atingerii sale pe unul dintre sânii mei. Îl strânge usor pe unul dintre ei, simtind cum ma apuca un chef nebun sa il am. Îmi vede reacția si nu face altceva decat sa il incante.  Zâmbește larg,  ca un copil mic de Crăciun.  Se pozitioneaza in fata mea, fixandu-si mâinile pe o parte si de alta a corpului meu, imobilizandu-ma complet. Ma priveste intens in ochi... iar intensitatea cu care o face  ... Imi provoaca trairi atât de intense încât sunt greu de exprimat in cuvinte.