Drumul Vieții

Capitolul 88.

Dante pov.

Sunt mult prea socat pentru a accepta un asemenea adevar crud. Il privesc pe Mark de parca ar veni de pe nu stiu ce planeta.

Ma apropii de el, cu pasi lenti... neputand sa misc un muschi pentru a-i spune ceva datorita socului.Cred ca este o farsa pusa la cale de acest farsor fara pereche. Il apuc furios de guler ridicandu-l in aer. Jorge vazand toata scena, fuge spre noi, incercand sa ma desprinda de Mark , dar fara nici un rezultat.

-Jur pe ce am mai scump ca de te pune dracu si ma minti, te torturez mai ceva ca in Iad! Cum adica sa imi pierd copilul cand Abbey nu era insarcinata?!

Ii tip in fata ignorandu-l cu desavarsire pe Jorge care saracul s-a dat batut. Il zgudui pe Mark fara sa imi mai pese de zarva creata. Acum, chiar a umplut paharul toata situatia asta blestemata. Sunt plini de draci si nu pot sa imi inchipui ca tot acest cosmar este viata pe care o traiesc!

-Jur! Abbey era insarcinata!!

-Nu se poate asa ceva!!! Abbey e imposibil sa fi fost insarcinata! La dracu!

-Nu! Avem dovada! S-au facut analize si pe baza lor am tras concluziile cu privire la sarcina ei... se pare ca din cauza gasului VX... copilul nu a avut nici o sansa sa supravietuiasca... Dante, tu chiar nu intelegi? Acel copil... a murit in pantecele mamei lui... nu a avut nici o sansa!!! Nula! Intelegi? Copilul a murit!!!

Argumentul hotarat al lui Mark imi ingheta sangele in vene si cu greu am putut procesa ceea ce se intampla. Era de neconceput ceea ce urechile mele percep. Impietrit de durerea ce imi sageta inima, il arunc cu toata forta pe Mark de peretele opus. Jorge alergand numaidecat spre el, ajutandu-l sa se ridice.

Revenind la starea mea chinuitoare, imi pun mainile in cap, nevenindu-mi sa cred ceea ce mi se intampla... Imi vine sa omor pe toti cei care imi vine in cale!!! Imi vine sa ii torturez fara pic de mila. La dracu cu toti oamenii care au fete de ingeri dar de fapt sunt diavoli mascati! Iti zambesc in fata si pe la spate te injunghie! Am vrut sa fiu bun. Jur ca am vrut, dar se pare ca arataniile astea ma transforma! Mark se sprijina cu greu de Jorge venind spre mine , observ cum piciorul drept ii este schiop, iar hainele perfect calcate si la dunga, acum au ajuns extrem de sifonate. Inima imi inghiata, nu mai am nici o emotie. Imi intorc capul fulgerator spre Mark care ma trezi la realitate prin atingerea sa scurta pe umar.

-Nu fa vreo prostie, fata va fi bine... in cele din urma, vaccinul va ajunge la timp , cat va fi ea in coma, noi vom incerca sa facem rost de acel vaccin extrem de rar.

-Bine, fa toate cele necesare!

inainte de a pleca si a-mi pune ideile in ordine, ma raped in salonul lui Abbey, in ciuda faptului ca personalul initial nu a vrut sa ma lase... 

Ajungand in dreptul patului ei, inima mi se facu ghem la vederea ei... Este intr-o stare atat de precara... invaluita doar in cabluri care ma mir cum de nu sunt incurcate la cat sunt de multe. Fiind plina de electrolizii care ii monitorizeaza semnele vitale, masca de oxigen, toata atmosfera in care se afla, ma intrista inzecit. Imi pun mana pe bratul ei care era usor rece. O lacrima imi cazu pe pielea ei fina, ii mangai cu degetul mare manuta, zambind in coltul gurii indurerat. Respiratia ei , doar asta ma mai linistea ca e in viata, plus ritmul spontan al inimii ei dragi... Of, viata, de ce imi faci mie asta? De ce ii faci ei asta?? Cu ce a gresit fiinta asta minunata? Cu ce?!

-Puiule, o sa te razbun, atat pe tine cat si pe mine! Nu voi lasa moartea copilului nostru sa fie de izbeliste! Cand te vei trezi, sper din suflet sa nu afli de tragedia ce ne-a lovit! Nu imi vine sa cred ca vei trece prin asta! Dar o sa il fac sa treaca prin chinuri insuportabile pe cel care ne-a facut asta, iti jur iubito! Daca nu pentru mine, o sa o fac in numele tau si al copilului nostru mort!