Drumul Vieții

Capitolul 76.

Erika pov.

Cine e? Cine? Coboara geamul mai mult pana cand deodata demareaza in tromba lasandu-ne intr-un val urias de praf. Stau, debusolata in urma scenei care s-a petrecut. Si eu care voiam sa o vad pe cea care l-a facut pe Vincenzo de cacao. Din nefericire nu am eu atata noroc. Imi pun mana in dreptul fruntii, oftand adanc insa tresar cand in stanga mea Vincenzo isi tranteste cu putere cheile de pamant.

-In mortii si pastele masii! M-a facut de tot rasul!

Ma uit la cheia ce se odihnea , linistita, pe jos, impasibila gandindu-ma cat de mult a meritat aceasta lectie. Trebuia ca cineva sa il faca putin de cacao. Ma bucur ca in sfarsit a venit acea persoana. Imi trec o mana prin par, elegant in timp ce zambesc in coltul gurii manda. A venit acea zi in care cineva sa stearga pe jos cu Vincenzo.

-Las-o balta, Vinci, cat timp credeai ca vei mai fi tu regele pistei , huh?

Sarcasmul meu se putea evideantia foarte usor, scarba ce predomina pentru el isi face simtita prezenta. Il detest, asta e clar!

Il vad cum imi da o incruntatura de toata frumusetea ca apoi sa isi scoata telefonul din buzunar fara sa mai zica ceva. Butoneaza telefonul iritat , apeland imediat persoana mult cautata.

-----Alo?

.....

------Stii ceva , nu ma intereseaza pe mine ca te-am intrerupt pe tine din ceea ce faceai, ai inteles? Uite mai bine ca ti-am dat o treaba de facut si am niste draci pe mine de toata frumusetea....

.......

------Nu imi pasa!!!! Ideea e in felul urmator, vreau sa aflii identitatea soferului ce are in posesie numarul $%&£"!%£$£ aha! Da! De urgenta vreau sa stiu cine e!

Dupa ce tipa la telefon, dand ordine in stanga si in dreapta, il inchide intr-un mod silentios , trecandu-si o mana pe dupa ceafa iritat. Privesc spectacolul impasibila, nici nu imi pasa de nelinistea ce l-a stapanit, asta merita! Ceea ce imi atrage atentia insa, este Noah care veni in fuga in urma fumului lasat de aceea masina. Priveste totul perplex, strangand din pumni , incercand sa se calmeze intr-un fel. Se pare ca chipul sau este strabatut de diverse sentimente, de la surprindere, la fericire, la furie si iar la surprindere ca apoi sentimentul finalunul de confuzie totala. Ma apropii de el cu pasi silentiosi, cand ma apropii suficient de mult de el, imi asez mana pe umarul sau, gest ce l-a luat total prin surprindere.

-Ce s-a intamplat? Il intreb soptit.

-Aia...aia nu era o soferita!

Imi spune pe acelasi ton , isi trece mainile prin par exasperat ca apoi sa scoata rapid telefonul din buzunar. Ok, daca nu era o soferita...atunci ...cine era? Cine era suficient de capabil incat sa il intreaca pe Vincenzo care era destul de experimentat? O banuiala ma izbise direct in fata...nu e posibil! Ii pun mana pe bratul lui Noah, intrerupandu-l din ceea ce voia sa faca, se uita la mine intrebator ca apoi sa isi vada din nou de ceea ce facea, insa eu, enervata de faptul ca nu imi da atentie , ii iau telefonul din mana privindu-l urat.

-TU! Tu banuiesti cine ar fii cel care l-a invins pe Vincenzo!

Cand ii spun asta isi da ochii peste cap, privindu-ma la fel de enervat.

-Nu intelegi, e doar o banuiala!

-Nu ma intereseaza! Zimi ceea ce banuiesti!

-E imposibil ca soferul de la acea masina sa fie o fata, plus ca era destul de experimentat acel sofer de l-a putut intrece cu asa o usurinta...

-Atunci...

-Atunci cel care a castigat are o experienta vasta in spatele sau...si acel cineva e....