Drumul Vieții

Capitolul 28.

Abbey pov.

Cu viteza luminii am incercat sa scap de stransura acestui nebun, dar pe cine pacalesc? M-a prins dintr-o singura miscare, mana sa puternica m-a tras de bratul meu . Intr-o clipa am facut contact cu peretele de langa usa. El s-a fixat in fata mea , statea cu mainile de o parte si de cealalta a capului meu de parca as fi prinsa intr-o colivie , de fapt chiar asa ma simteam acum. Fara nici o scapare , prinsa de al meu destin. Pe o parte imi place sa fiu in centrul atentiei lui , dar pe cealalta parte nu prea vreau sa fiu in clipa asta aici. Ochii sai straluceau datorita dorintei pe care o emana , facandu-ma si pe mine sa tremur de emotie. Nu pot sa cred ca sunt in clipa asta aici, ma urmareste atat de atent, isi ridica sprancenele sugestiv la orice reactie a mea, un zambet zglobiu isi facu loc, ce ii se largii pe secunda ce trece pe chipul sau angelig, atat de frumos. In timp ce ma privea cu acea privire arzatoare, am tresarit usor cand am vazut cum inchide usa cu piciorul, am inghitit in sec fiind cuprinsa de un sentiment de teama. Nu am habar ce ii trece la demonul asta prin mintea aia nebuna. Stiu de ce este in stare, nu imi e frica ca ar putea sa ma agreseze fizic, imi e teama pentru sufletul meu ce va avea sa fie ranit datorita comportamentului sau care ma baga mai mult in ceata. Incerc sa caut ceva in ochii lui , ceva care ar putea sa imi deie speranta ca pot macar visa la iubrea din partea lui. Chiar daca eu ii voi oferii iubirea neconditionata, mi-a castigat sufletul dar eu habar nu am cand a reusit sa faca asta. Si mor din cauza durerii , mi se strange ca o ghiara in jurul inimii , simtind cum o strapunge usor , usor , parca amanand inevitabilul. Revin cu picioarele pe pamant cand il vad pe demonul din fata mea cum se apropie lent de chipul meu , intr-o secunda buzele noastre erau prinse intr-un dans stiut doar de ele . Ma simt atat de socata pe cat de tulburata! Nu pot sa cred in ce cerc periculos am fost prinsa! Numai cat am avut curajul sa imi ridic ochii si ii pironesc in ai sai am crezut ca inima imi va sari din piept. Ma pierd in acei ochi atat de inflacarati care mai tare ma baga in ceata. Un val de emotii si-au facut loc in sufletul meu. Brusc, parca am uitat de ipostaza in care ma aflam, am dat naibii orice ingrijroare ce ma framanta pe interior si m-am lasat purtata de val. Intr-o secunda mi-am inclestat mainile in parul sau moale, acesta a marait in urma gestului meu ca apoi sa se impinga in mine , am scos un icnet de surprindere in urma gestului sau. Limbile noastre ca de obicei au fost captive intr-un razboi , acest razboi a fost castigat de el , acum dominandu-mi cavitatea bucala dupa bunul plac. Am fost surprinsa profund cand am simtit mana sa cum se strecoara usor sub bluza mea ,usor , usor isi urca mana pe sanul meu strangandu-l delicat. Nu inteleg de ce , dar un val de caldura imi invaluii corpul. Omul asta o sa ma innebuneasca total, chiar nu am habar unde vom ajunge cu tarasenia asta. Imi las o mana pe umarul sau adancind si mai tare sarutul daca e pozibil , iar el isi lasa cealalta mana pe fundul meu strangand slab de fesele mele . Cand am vrut sa imi asez mana pe abdomenul sau usa de la baie s-a trantit brusc. Amandoi am tresarit , ca apoi sa ne indepartam unul de celalalt. Dante si-a indreptat enervat privirea spre persoana care statea uimita in pragul usii in timp ce eu ma strecuram moarta de rusine in spatele lat al lui Dante.

-Eri! De cate ori ti-am spus sa bati la usa inainte sa intrii? Pentru numele lui Dumnezeu! Nu te-ai saturat sa ma prinzi de n ori facandu-mi de cap cu tarfele mele? Zise Dante intrigat. Dar eu nici nu am mai asteptat sa ii deie vreun raspuns Erika ca imediat i-am dat o palma peste fata lui Dante de cred ca a vazut stele verzi, ma durea pana si pe mine palma. Nu imi vine sa cred ca ma crede o tarfa de a lui!!!! Impertinentul naibiii, imi vine sa il joc in picioare, iar acum sunt si mai convinsa ca merita sa fie facut de rasul lumii!! Cine se crede el sa se joace in felul asta cu inima mea? Stiu ca totul trece, as vrea sa uit ca am iubit un om ca el! Am sa uit poate candva de ploaia din sufletul meu. Nu am crezut ca o sa ma atasez atat de tare de demonul cu acei ochi atat de reci ca ghiata care acum ma fulgera din priviri. Se apropie de mine amenintator ca apoi sa ma imobilizeze de perete cu trupul sau, fara sa vreau inghit in sec si incep sa tremur usor , de data asta l-am enervat la culme. Erika urmareste totul ingrijorata , pregatita sa intervina in orice moment, dar deocamdata sta in pragul usii.