Drumul Vieții

Capitolul 79.

DANTE POV.

-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!

Privesc fascinat raul de sange ce izvoraste din corpul sau de parca ar fi cel mai interesant lucru. Nu imi pasa cat de tare il doare...asta e scopul meu doar! Sa ii fac cunostinta cu un loc mai rau decat insansi iadul. Baietas, voi afla de la tine muuuulte chestii! Am multe idei inca pe care nu l-am folosit pe el. Sper doar ca Abbey sa nu vada niciodata latura asta a mea...Asta sigur nu va mai accepta!

In timp ce ma gandesc la scumpa si adorabila mea Abbey, privesc plictisit scena care se deruleaza in fata mea. Adica chinul prin care trece idiotul asta care nu vrea sa imi zica ceea ce ma intereseaza.

-Hai , hai! Nu ai de gand sa imi spui cine este seful organizatiei asteia??

Il intreb in timp ce ii smulg o unghie cu pantentul. Saracul, a inceput sa tipe din toti rarunchii, strangand cu putere de scaun, ochii bulbucati incep sa verse lacrimi plini de durere, iar buzele dau la iveala lichidul rosu datorita presiunii exercitate de dinti. Se incordeaza tot, semn ca corpul lui incearca sa combata intr-un fel durerea...dar degeaba! Ca totul sa fie cireasa de pe tort ii dau un sut direct in stomac. Gestul meu l-a facut sa scuipe sange intr-un tuset puternic. A perceput bine semnul pe care am vrut sa il primeasca , imediat printr-un tipat incepu sa imi adreseze ceea ce ar trebui , teoretic, sa ma impresioneze.

-Nu o sa il tradez niciodata pe sefuuu!! *Se incrunta la mine de parca crede el ca ma intimideaza, meh, ceea ce ma uimeste este ca face fata torturii mele asta chiar e ceva de laudat! Iau o sticla cu spirt, incepand sa o agit putin prin fata ochilor sai, intr-un mod sadic. Bietul de el a inceput usor sa tremure si sa se uite cu spaima la sticulta pe care o tin cu atata drag.*

-Cum de rezisti in halul asta? Seful tau este mai pretios decat viata ta?

Ii soptesc in asa fel incat sa ii pot transmite frica de care ar trebui sa inceapa sa se ingrijoreze. Devarul e ca...va trece prin chinuri imaginare daca nu imi va spune ceea ce vreau sa aflu.

-Pentru ca m-a amenintat ca imi va rani familia!!!

-Pfff...uite cum facem...daca imi spui cine imi vrea capul si cine ma tot vaneaza...voi face in asa fel incat familia ta sa fie in afara oricaru-i pericol. Deci, repet...cine conduce aceasta organizatie?

Ii spun apropiindu-ma periculos de el.

-Adevarul este ca... nu am cum sa iti spun asta!

-Pocitania dracu'!

Izbucnesc in momentul in care aud asta, practic vad rosu in fata ochilor de aceea iau foarfeca din lateralul meu si i-o bag cu putere in coapsa , invartandu-l in rana, ca totul sa fie mai pe placul meu ii arunc continutul din sticla in ochii.  

Practic a inceput sa faca ca un om posedat.... A inceput sa tremure din toate incheieturile si sa tipe cu putere in asa fel incat lustra de de asupra noastra sa inceapa sa se legene agitata.

-Nu am cum sa iti spun  asta!

Oh, interesant, inca rezista, prea bine! Ma intorc cu spatele tacut la el, ca apoi sa ma uit cu atentie prin trusa mea adorabila. Iau in jur de zece acee, incepand sa ii bag in ploape la ambii ochi, acum nemaiputand sa clipeasca nici o secunda, deoarece practic ochii lui sunt larg deschisi exact ca un vitel proaspat ucis. Ranjesc satisfacut cand vad lacrimile de sange prelingandu-se pe obrajii lui ca apoi sa se zbata cu putere tipand si urland sa ii dau drumul. Dar cum sa aiba el norocul asta? Iau un ciocan , ranjind. Sarmanul si-a dat seama ce am de gand sa fac de aceea ii trantesc ciocanul pe fiecare deget de la ambele maini, zdrobindu-le. Acum a inceput sa ma implore sa ii dau drumul in timp ce lacrimile lui ii s-au scurs pe barbie. In jurul lui e o balta mare de sange care, sincer , pe mine nu ma impresioneaza absolut deloc. Acum, fiind 100% sigur ca va face ceea ce ii cer, ma aplec ranjind peste el, sprijinindu-ma de bratiere.