Drumul Vieții

Capitolul 69.

Dante pov.

Nu stiu de ce, dar simt ca turbez in astia 4 pereti. Ma ia naiba pana voi iesi de aici. Carcera poarta un miros de mucegai, un miros ce imi face stomacul sa se intoarca pe dos, intunericul care nu este strapuns de pic de lumina, ar putea ingrozi orice persoana slaba de inger, iar acest loc...ar fi un cosmar pentru un claustrofobic, fiind o incapere de nici 7 metrii patrati, daca ai sta prea multa vreme aici, ai pierde cu siguranta notiunea timpului, ti-ai pierde de asemenea mintile, iar picaturile de ploaie care ar trebui sa fie o sursa ce te linisteste , mai tare te preseaza si te impinge spre nebunie! Zgarieturile de pe pereti, urmele de sange de pe ei..unui om normal sigur i-ar ingheta sangele in vene, in urma vizionarii acestor imaginii, greu de inchipuit. Respir cu greu aerul inchis, fiind dificil de inhalat... inchid ochii, pentru o secunda alungandu-mi din cap faptul ca sunt intr-un astfel de loc .

Stau in patul din celula, de parca as sta pe piatra. Ma doare spatele de simt ca innebunesc. Ma intorc pe cealalta parte, punandu-mi mana sub cap, gandindu-ma la tot ce am facut toata viata mea. Fel si fel de clipe imi trec prin fata intr-un ritm fulgerator. Viata mea alaturi de familia mea a fost minunata. Inca imi apar in fata ochilor momentele petrecute cu tatal meu, un om de incredere, calm si intelept. Am crezut ca ma pierd cu firea cand am aflat ca a murit intr-un accident de aviatie. Domnul l-a luat in ceruri pe nedrept, avea o familie ce il iubea enorm insa indiferent de ce iubire ii este impartasita, Dumnezeu tot mi l-a luat. De aceea acela a fost primul pas care m-a impins sa numai cred cin el. Dupa acel moment crucial, mama noastra impreuna cu fratele meu mai mare, ne-a parasit in cel mai crud mod , aruncandu-ne pe strada, lasandu-ne sa ne descurcam singuri si daca nu ne puteam descurca, sa murim de foame. Odata ajunsi in strada atat eu cat si Erika, a trebuit sa ma descurc cu ea, sa ii ofer conditii cat de cat necesare. Insa ce poate sa ofere un copil de 9 ani unei copile de 7 ani? Nici acum nu imi pot imagina cum am putut rezista? Cum am putut trece peste asemenea chinuri si inca sa raman cu capul sus? Nu am nici o idee, dar iata ca am reusit! Am ajuns in fruntea tuturor, cu greu dar am ajuns si aici voi ramane de acum incolo! Desi am fost ajutat de Ahmar, m-a sprijinit, m-a invatat toate tehnicile care ar trebui necesare in viata. Clipa in care am cunoscut-o pe Abbey, a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat iar faptul ca m-am indragostit de ea, m-a lovit ca o ghiulea direct in fata...

Am trait momente atat placute cat si mai putin placute langa ea, insa am cunoscut iubirea adevarata! Ceva ce nu as fi putut sa o cunosc cu desavarsire daca nu ar fi fost ea! Dar cred ca...cea mai mare greseala a mea nu a fost aceea ca am ucis n oameni cu sange rece, ci faptul ca nu am putut sa imi protejez ingerasul. Sincer? Nu o condamn pentru faptul ca ma judeca intr-un mod gresit. Teoretic nu i-am gresit cu nimic , insa practic...i-am facut multe rele, dintre care ...aceea ca nu am fost langa ea, ca nu am putut sa o protejez de lumea rea ce ii ameninta fericirea. Iar asta ...ma aduce in agonie. Asta ma doare mai tare decat durerea provocata de mii de acee infipte in inima. Oftez, doar atat mi-a mai ramas... singuratatea. Dulce singuratate, ce ma imbratiseaza fara nici o ezitare. Numai am nimic! Sora mea , pretioasa mea sora ma uraste, iubita vietii mele, fata pentru care as fi in stare sa imi dau si viata... ma detesta. Fratele meu, e mort! El si mama mea... Am ramas singur, singurel. Pana si a mea umbra m-a pierdut in negura durerii.

Gata cu milogeala si melancolia. Va trebuie sa ma ridic din nou ca de fiecare data cand am fost daramat in cele mai crude moduri posibile! Ma voi ridica, atunci cand o voi face, voi fi mult mai puternic decat acum! Asta nu e un vis! Ci, o promisiune!

Usa de la carcera se deschide, un politist intra fara nici un chef de viata. Cred si eu, la ce loc este, ce om sanatos la cap ar veni aici cu entuziasm? Ma ridic in sezut cu sila, privindu-l cu aceeasi plictiseala de care dispune si el.

-Vino in sala de audieri. Cineva ti-a solicitat prezenta!

-Dar nu este asta ora de primit musafiri!