Drumul Vieții

Capitolul 42.

Abbey pov.

-VREAU SA NE DESPARTIM! Dante nu mai suport chinul in fata caruia tu ma supui! Esti oribil sa incerci sa te joci cu inima mea in acest hal! De azi inainte tu nu vei mai fi iubitul meu , iar eu iubita ta! Totul s-a terminat!

Odată ce gândurile mele au prins grai il pot vedea pe Dante cum se albeste tot la fața, gura ii se intredeschide parca surprind de ceea ce am zis, se ridica fulgerător in picioare, dintr-un pas elimina mica distanta dintre noi, acum respiratia s-a lovindu-se de capul meu.

-Iubito, spune-mi ca am auzit rau ceea ce ai spus! Îmi spune pe un ton netru , acum chipul lui numai exprimă nici un sentiment. Ma duce in eroare...oare lui chiar nu ii pasă deloc de mine? Stiu ca eu am vrut sa ma despart de el dar am sperat ca măcar un strop de durere sa fie pe fata lui dar nimic... nu arată nici o emoție iar asta ma înnebunește. Vorbele lui Ray au fost reale.

-Ai auzit bine ceea ce am zis! De azi inainte noi 2 suntem 2 străini! Ii zic nervoasă ascunzandu-mi cu maestrie durerea care ma încearcă. In tot acest timp mi-am dat seama ca mi-am ținut respiratia asteptând reacția lui...

-Iubire... Abbey... zimi ca a fost o gluma. Îmi spune in soapte in timp ce ma prinde rugător de mâini. Expresia sa nu trădează nimic dar gesturile sale îmi dovedesc ca nu este chiar atât de bine precum pretinde.

As vrea din tot sufletul sa aflu ce il framanta cu adevarat. Imi musc buza cu putere pentru a innabusi un suspin, am noroc de picaturile reci ale ploii ce imi camufleaza lacrimile. Inghit in sec pentru o fractiune de secunda ca apoi sa imi adopt o figura inexpresiva.

-Dante, i-ati mainile de pe mine! Nu ma atinge cu aceleasi maini cu care l-ai batut ca o bestie pe Ray pana cand a ajuns aproape de coma! Ii spun iritata la maxim , el se da in spate parca fulgerat, face ochii mari de zici ca acum ii ies din orbite.

-Nu stii ce vorbesti, Abbey! Ai sa regreti ca imi faci asta! Imi spune pentru moment trist , insa a fost atat de scurta perioada in care l-am vazut intristat incat cred ca a fost o iluzie. Imi inghit cuvintele care se luptau sa iasa... voiam sa ii spun cat de tare il iubesc, ca nu as vrea sa ma despart de el dar... nu vreau sa fiu calcata in picioare de el!

-Adio, Dante! De azi inainte vom fi doar 2 straini!

-Sa nu uiti ca tot ce a fost a fost adevarat! Sa nu regreti relatia dintre noi... oricum.... nu conteaza ce crezi tu dar... nu te voi lasa atat de usor! Deocamdata de las cu aberatia ca nu mai esti iubita mea! Dar stii ce iubire? Imi spune in timp ce isi baga mana pe dupa gatul meu tragandu-ma spre pieptul sau, ma trage usor de par obligandu-ma sa ma uit in ochii lui atat de reci... reci ca atunci cand l-am cunoscut, nu stiu de ce ma doare atat de tare datorita privirii lui... respir precipitat, simtindu-mi inima batand ca nebuna. Nu cred ca voi mai rezista mult astfel de torturi, nici bine nu ma trag din bratele sale pentru ca continua. Iubire, nu uita ca tu esti femeia mea indiferent de ce vei crede tu! Esti a mea si doar a mea! Imi spune pe un ton neutru ca apoi sa imi deie drumul. Isi baga mainile in buzunar impasibil, isi ridica capul spre cer oftand adanc. Pe o parte incep sa regret ca am luat aceasta decizie dar trebuie sa o respect indiferent de consecinte! Imi strang bratele pe langa talie, strang din dinti cu putere pentru a indura durerea ce si-a facut loc in inima, fac stanga imprejur incepand sa ma indepartez de barbatul care incepea sa imi deie sperante ca voi putea trai o poveste de dragoste adorabila!

Noah pov.

Stau la bar servind un shot cu Edik , in acelasi timp incerc sa cuceresc si niste maimutici doar pentru o noapte. Nici o fata nu este facuta sa imi cucereasca inima , asta e clar! Doar... Abbey a reusit sa faca asta. Ma doare inima sa cred ca ea este fericita langa un alt barbat dar asta mi-a fost soarta , cred ca nu am fost facut pentru iubire. Privesc pierdut pe fereastra ce prezinta un peisaj monoton , picaturile de ploaie se izbesc violent de fereastra, facandu-ma sa imi inchid ochii pentru cateva secunde , timp in care imi apare in fata ochilor zambetul dulce al lui Abbey. Imi deschid ochii incet ca apoi sa imi dau pe gat lichidul ce a inceput sa imi arda esofagul, mi se arde inima in mine cand imi amintesc de ea! Ma rezem de spatar incercand sa uit si pentru o secunda de fata care mi-a furat noptile. Sper macar sa fie fericita langa Dante, este un boboc de floare ce nu merita calcata in picioare de oricine.