Drumul Vieții

Capitolul 48.

Dante pov.

Cu nervii intinsi la maxim ma indrept spre masa celor 2 ignorandu-i strigatele Elainei. Imi strang ochii cu putere pentru a incerca sa sterg trairile de mai devreme dar fara nici un folos. Acum ma aflu la o distanta minima de cei 2, dar ei nu m-au observat catusi de putin iar asta ma enerveaza si mai tare. Cand mai erau cativa centimetrii pana la buzele ei eu mi-am bagat palma intre cei 2. Buzele "camilei" facand contact cu palma mea, stramb din nas in semn de dezgust. Kai isi deschide ochii ca ars indepartandu-se rapid de mana mea. Isi ridica ochii socat spre mine clipind de cateva ori. Nu ii vine sa creada ceea ce se intampla . Abbey ma tinteste urat pufaind usor la vederea mea. Deci nu te bucuri sa ma vezi? Abbey , iubito, trebuie sa iti amintesc ca esti iubita mea neaparat! Dar cum? Este atat de complicat. Nu am nici o idee ce ar trebui sa fac! Pana atunci ar trebui sa ma gandesc cum voi scapa de furia lui Abbey. Ma fulgera cu privirea ei plina de ura . Ce s-a intamplat cu iubirea pentru mine din ochii ei? Inghit in sec incercand sa imi gasesc cuvintele. Intre timp Elaine a venit langa mine , este confuza. Pfff....

-Ce se petrece cu tine, Black!? Glasul dur al lui Abbey ma facu sa tresar usor. Imi intorc capul de la Kai la Abbey. Expira adanc , incearca sa te controlezi. Nu trebuie sa ii arat socul care m-a cuprins dupa ce mi-am dat seama ca ma...uraste!

- Abbey, as vrea sa te intreb asta pe tine! Ce faci cu asta aici? O intreb facand semn spre idiot dar nici o clipa nu mi-am dezlipit ochii de ea. Strange din dinti ca apoi sa se ridice nervoasa.

-Nu e treaba ta ce fac eu! Punct! Imi spune rastit. Dau un pas in spate fiind socat de comportamentul ei.

-Ce vrei sa spui? Stii ca tuu... incerc sa ii spun dar ea dintr-un pas era langa mine. Ma priveste amenintator ca apoi sa stranga din pleoape puternic pentru a se calma. Doamne, cat e de frumoasa. Este atat de fermecatoare si cand este furioasa. Ce as vrea sa o iau strans in brate pentru a o impaca. Elaine face un pas spre noi dar ii fac semn sa se retraga. Stramba nemultumita din nas dar se conformeaza.

-Bine, atunci eu merg pana la chelnerita sa ii dau comanda! Imi spune in soapta. Dupa cateva clipe pleaca. Expir usurat ca pot sa imi concentrez atentia asupra EI. Intind mana spre fata iubita pentru a incerca sa ii mangai obrazul fin de care mi-a fost atat de dor dar cand era sa o ating ea ma plezneste peste mana. Imi retrag mana parca ars. Ma uit la ea surprins de gestul sau. Imi las mainile inerte pe langa corp asteptand urmatoarea ei miscare. Ma priveste acuzator ca apoi sa deie un pas in spate pentru a pastra distanta.

-Sa nu ma atingi! Nu ai dreptul asta! Tu pentru mine esti un strain! Iar eu nu suport sa fiu atinsa de straini! Nici nu imi dau seama de ce mai stau acum la povesti cu tine! Imi spune pe un ton rece , ura ei ce ii mocneste in ochi imi face inima sa tipe de durere. Cum adica sa nu ma lase sa o ating cand eu o iubesc!? Doamne ce am facut? Nu pot sa o pierd! Ar fi prea mult pentru mine. Imi intorc capul spre Kai care statea incordat pe scaun asteptand fiecare secunda pentru a interveni. Imi indrept din nou atentia spre fata din fata mea care isi tine pumnii stransi gata gata sa ma pocneasca.... Ce s-a intamplat cu fata inocenta pe care o stiam eu???

-Abbey! Ce naiba!?! Stii ca te iubesc! De ce vrei sa imi faci rau!? Cum sa iesi cu asta? Cu boschetarul asta? O intreb nervos. Nu pot accepta ideea ca ea sa fie cu altcineva, e inadmisibil! Pun pariu ca daca am fi in desene animate acum i-ar fi iesit fum pe nari si pe urechi datorita nervilor indreptati impotriva mea. Stiu ca numai pot trai in trecut dar nu pot renunta atat de repede... Ma doare la fel de tare cum o doare pe ea. Nu pot sa fac nici o miscare, ma simt incatusat. Privesc neputincios cum fata de care am fost cu adevarat indragostit se indeparteaza de mine iar asta ma sfasie pe interior. Ochii ei caprui ii se intuneca acum ura ei crescand.

-Tu nu auzi ca vrea sa o lasi in pace? Ce dracului ai in urechile alea, ceara? Vocea enervanta al idiotului care era cu Abbey a mea , da ca a mea e! Imi invaluie urechile iar acum ma enervez si mai tare decat eram deja! Asta chiar vrea sa aiba gura sparta?  Ma uit urat la el insa imediat Abbey ii face semn sa steie linistit ca apoi sa isi fixeze atentia asupra mea. Daca ochii aveau puterea sa te ucida, pun pariu ca acum eram mort. Pentru ca in clipa asta Abbey îmi  trimite o privire atat de plina de ura incat nu inteleg de ce...ma doare. Expir adanc facandu-mi curaj sa repet ceea ce i-am zis... cu greu am curaj sa spun asta, dar o fac. Pentru ea o fac!!! Al naibii sa fiu.