Drumul Vieții

Capitolul 24.

Abbey pov.

Imi simt obrajii cum mi-au luat foc. Sunt intr-o situație mai mult decat penibila. Înghit in sec ca apoi sa imi aduc tot tupeul pentru a-mi ridica privirea. Ochii automat mi se duc spre persoana care sta rezemată cu ambele mâini de birou privindu-ma cu ura. Mușchii se informeaza din minut in minut, ii pot observa cu usurinta scanteile din ochi aruncate asupra mea, maxilarul ii este inclestat, imi e frica ca isi poate sparge dintii la ce strâns ii ține. Ochii mi se duc pe mâinile care tin  inclestat baza biroului. Acum e timpul sa stiu la picioarele cui stau astfel întinsă. Când imi îndrept atenția persoanei din fata mea îngheț. Doamne cum am ajuns in situatia asta? Imi vine sa ma bat singura la cat de penibila arat acum. Cu ultimul strop de demnitate ma ridic încet in timp ce imi strang degetele in pumni pentru a imi calma bătăile inimii. E atât de penibil. Ma simt ca un copil care a furat o bomboana si a fost prins de parinti. Doamne, mor de rusine. Dau un pas in spate si imi astept sentința cu capul aplecat.

-Ce cauti aici? Abbey? Vocea caldă a lui Noah ma face sa tresar. Imi ridic ochii cu rusine , chipul sau este dezamăgit , fulgerător se uita la Dante ca imediat sa revină la mine. Nu imi vine sa cred ca am cazut la picioarele lui. Cred ca ar trebui sa imi fac un hobby din treaba asta, acum mai am chef si de glume. Minunat, înghit in sec ca apoi sa stau pe gânduri gandindu-ma la o scuza.

-Cautam camera Erikai. M-a invitat la ea insa nu am stiut unde ii este camera. Spun cu vocea mica strangand cu putere baza tricoului pentru a-mi mai lua din rusine.

-Camera Erikai este cel mai usor de gasit in afara faptului ca pun pariu. Menajera ti-a explicat detaliat unde e camera Erikai. Deci nu imi ramane altceva decat sa te intreb. Ai tras cu urechea?  Întreba Dante pe un ton taraganat dar iritat. Caut îngrijorată un raspuns dar in momentul asta capul meu parca ar fi gol.

-Dante, cred ca ar fi mai înțelept sa o lăsăm in pace. Ii aud glasul îngrijorat al lui Noah. Imediat înghit in sec, frica a pus demult stăpânire pe mine. Nici numai am curajul sa privesc in directia lui Dante chiar daca stiu ca se apropie ca o puma de mine. Mai am un pic si o sa imi fac rugăciunile in gand daca se mai apropie mult de mine.

-De ce sa o las in pace? Apropo,  draguto, nu cred ca este accidentală aceasta intrare. Nu sunt prost. Si după cazatura ta imi dau seama ca ai stat cu urechea lipită de usa. Ai auzit cam prea multe secrete de ale mele. Asa ca sa nu te pună dracu sa spui cuiva ca nu imi va fi mila când iti tai limba aia ascuțită. Imi spune pe un ton amenințător după ce m-a obligat sa il privesc in acei ochi seducatori care imi provoacă furnicaturi in tot corpul. Un zâmbet smecher ii apare in coltul gurii, asta e criminal pentru inima mea. Nu poate fi ilegal acel zâmbet cuceritor? Mana asezată pe umărul meu ma scoate din transa întorcând capul brusc spre posesor dar acesta a fost atât de aproape de mine încât buzele noastre au facut contact. Mama cat de jenant...in clipa asta as vrea sa vina un OZN si sa ma răpească. După ce Noah se îndepărta parca ars de mine, il priveste cumva cu teama pe Dante. Eu la rândul meu imi simt tot corpul arzand.  Nu pot sa cred ca Noah m-a sărutat in fata lui Dante. As vrea sa ma înghite pământul.

-Deci. Ati vrea sa iesiti naibii din camera asta si sa va lămuriți neînțelegerile? Afara!? Duritatea vocii lui Dante m-a facut sa tresar,  in momentul asta oare ce e in mintea lui? Oare este gelos? Da, visez in continuare. Ochii lui albastrii sunt atât de intunecati. Vena de la gât se zbate cu putere , bate usor cu degetele in birou in timp ce ne urmareste cu o privire de vultur.

-Dante... Noah încerca sa il calmeze dar incapatanatul nu a vrut nici sa asculte. Ii facu semn discret sa iasă pe usa.

-Edik am ceva sa iti spun. Deci nu pleca. Ii spune Dante concentrat pe frumusețea oferită de oras,  cu pasi lenți a ajuns in fata  ferestrei sprijindu-se de toc. Acum nu ma scapa nici o clipa din ochi. Edik apropiindu-se încet de el il priveste confuz. In momentul asta as vrea sa fug de aici cat ma tin picioarele dar presimt ca Dante m-ar prinde fara nici un efort.