Drumul Vieții

Capitolul 53.

Dante pov.

Ma dor toti muschii din corp, zici ca m-au calcat o turma de elefanti. Chiar daca m-am trezit de ceva timp dar inca simt ca se invarte pamantul cu mine iar rana din zona abdomenului nu imi da pace. Ma simt ca naiba cand ma vad atat de neputincios, nu pot face nici un pas fara sa cer ajutorul , asta ma scoate din minti. Ieri m-am trezit, de atunci toti umbla cu mine de parca as fi un bebelus. Oamenii astia vor sa ma innebuneasca si nu stiu cum?

Scrasnesc din dinti cand vreau sa ma ridic in fund. Al naibii sa fiu , nu pot nici sa ma ridic ca oamenii. Asa de rau am ajuns?? Tipo , daca te prind te voi ucide cu propriile mele maini, cine naiba m-a impuscat? Pe o parte o admir, adica vorba aia.... nici cei mai experimentati asasini nu au reusit sa ma impuste si a reusit tocmai o fata. Destul de ciudat, insa nu stiu de ce ochii aceea mi se pareau atat de cunoscuti.... Cand vreau sa ma ridic in camera isi face loc o tornada. Elaine sare in bratele mele ca vaca ca altfel nu am cum sa ii spun! Ma dor toti muschii iar ea nu face altceva decat sa imi agraveze durerea. O imping de langa mine astfel o pot tine mai bine la distanta de mine. Nu o mai iubesc , chiar deloc dar o consider o buna prietena. Pe o parte o dispretuiesc deoarece din vina ei m-am despartit de Abbey a mea. Elaine are o privire inocenta dar ingrijorata in acelasi timp. Isi pune mainile in poala in timp ce isi musca buza de jos. Vrea sa imi zica ceva...dar ce?

-Dante... eu... eu.... adica... mie imi pare rau. Atat de rau... m-am comportat ca o parasuta fara ca macar sa imi dau seama.

Ma uit la ea ca la un specimen pe cale de disparitie. Cumva au rapit-o extraterestrii si in schimb mi-au trimis o clona... ce are? Imi ridic o spranceana in semn de intrebare. Ea isi ridica ochii din pamant. E trista dar nu inteleg de ce.

-Ce ai?

O intreb fara sa o amenajez. Stiu ca pe o parte nu e vina ei dar totusi.... trebuie sa ma razbun intr-un fel. Cand ii vad lacrima ce ii se prelinge pe chip incepe sa imi para rau... 

-Ce s-a intamplat cu noi? Timp de 3 luni te comporti cu mine ca cu  ultimul om de pe pamant. Crezi ca nu am observat cum ma eviti? Sau cum o privesti pe Salvador? Mai ai un pic si o mananci din priviri... Dante...iubire... ce s-a intamplat cu relatia noastra? Numai sunt suficient de buna pentru tine?

Isi pune ambele maini pe obrajii mei , zambetul trist ii piere, lacrima ii cazu de pe barbie... se aseza pe pat langa mine. Imi trec limba peste buza de jos gandindu-ma ce sa fac. Asta ar fi sansa perfecta sa scap de ea dar nu trebuie sa fiu ca parasuta de Jade. O tradatoare nenorocita... nu... nu trebuie sa fiu ca ea!!! Trebuie sa imi fac tatal mandru!!! Ii iau mana tremuranda in a mea , o privesc bland. Am facut in asa fel incat sa sufere enorm dar numai se poate. Timp de 3 luni nu am atins-o in nici un fel... o consider doar o prietena si atat. Ea mi-a salvat viata , pentru asta ii sunt foarte recunoscator dar sarada asta numai merge. Imi distrug atat mie cat si ei viata, nu poate sa fie prinsa in trecut pentru totdeauna, va trai doar in minciuna... nu vreau sa seman cu Jade, nu!!!

-Elaine, imi pare rau... dar nu sunt iubitul tau!

Ii spun trist, da... tristetea m-a lovit direct in fata cand i-am vazut suferinta din ochi, isi desprinde mainile din ale mele ca apoi sa isi stearga lacrimile.

-Ce vrei sa spui? Tot timpul imi fac filme in cap care mai de care iesite din comun , tie iti sta mintea la ea....

E suparata, foarte suparata... sincer? Imi pare rau pentru ea dar nu am nici o solutie pentru ea... nu pot sa imi distrug viata in felul asta, nu pot rezista fara Abbey in viata mea. Astea 3 luni au fost un adevarat iad fara ea langa mine!

-Inima mea nu iti mai apartine, te-am iubit dar e la modul trecut...au trecut 6 ani de cand ne-am despartit ...Elaine, nu putem trai in halul acesta in minciuni, vei suferi foarte mult mai tarziu deci mai bine sa suferi acum decat atunci. Tu imi esti ca o prietena si iti sunt foarte recunoscator pentru ca mi-ai salvat viata  dar nu te mai iubesc.