Capitolul 93.

277 18 3
                                        

Dante pov.

Privesc stupefiat cand la Logan cand la Kenton. Ambii erau indreptati cu pistoalele in sens reciproc, tintindu-si fruntea. Jade se uita impietrita la sangele ce ii se scurge rapid din rana provocata de glont, si odata cu acel sange.... vitalitatea din ea. Nici ca imi pasa de ea, poate sa moara in chinuri. Din potriva, ma uit cu o fascinatie care as putea spune ca e destul de sadica. Chad fugi la ea , naiba stie cand a ajuns el aici. O ia in brate, privind-o ingrijorat. Ma scarbeste atat de tare imaginea din fata mea incat imi vine sa vars. Intra in convulsii , fiind destul de palida.

-Ch-Chad.... –sopteste fara vlaga—vreau sa ma razbuni!

Cand aud asta scot pe loc pistolul si ii tintesc fruntea.

-Tarfa naibii, nici in ultimul ceas nu iti tii gura. Din potriva, ii indoctrinezi pe prosti sa faca cum vrei. Ai fost foarte inteligenta! –vorbesc cu scarba pe care o merita, simtind cum ura pentru acest personaj imi inunda fiecare celula din corp, ma ustura pana si ochii de nervi – Azi, o sa mori, tarfulita. O sa mori cu orice pret!

-Chiar crezi ca o sa scapi asa usor de mine? Dante? – cand aud numele meu pe buzele ei , am simtit cum artera temporala a inceput sa pulseze de sa imi crape, cum indrazneste? – O sa ma urmezi pe lumea cealalta cu orice pret copile!

Ranjesc sadic , nevenindu-mi sa cred de cat tupeu dispune femeia asta. Este peste limita bunului simt. Inchid ochii , numarand pana la zece sa ma calmez. Dar pe dracu, nu merge nici o metoda. Ii deschid, privind-o fara nici o emotie.

-De data asta chiar ti-a sunat ceasul Jade. Asa cum i-ai pus pe acesti oameni sa isi puna pistoalele la tample, ei fiind fosti prieteni la catarama. Asa cum ai invrajmasit fratii intre ei, asa tu! Trebuie sa platesti pentru pacatele tale! Ai facut atat de multe rele incat nici nu meriti sa mai respiri acelasi aer cu mine!

Stramb din nas enervat de certitudinea ei ca o sa scape vatamata. Incepe sa rada, fapt care ii provoaca niste tuse pline cu sange. Ma aproprii de ea, simtind tensiunea din jur apasatoare. Tata , impreuna cu Kenton ma privesc cu atentie, fiind pregatiti in felul lor sa reactioneze. Chad la randul sau ii tine corpul in brate , la piept, protector , ceea ce ma scoate din minti.

-Din respect pentru omul care te-a cresut si te-a educat, iti ordon sa o lasi pe taratura aia la pamant!

Ii spun totul printre dinti, nervii ajungand la limita. Inima imi bate cu putere, dandu-mi niste palpitatii de am impresia ca vrea sa imi sara din piept, dintii imi scrasnesc atat de tare , incat acum, acum o sa cada pe jos si o sa trebuiasca sa ii adun cu forajul.

-Cum sa ii fac asta? E totusi femeia care ne-a crescut.

Raspuns gresit!

Ridic pistolul spre Chad impuscandu-l in piept , la o mica distanta de inima. Acesta cade la pamant langa trupul femeii, ce il priveste inmarmurita.

-De ce ai facut asta?!

Tipa la mine , speriata in timp ce se uita la Chad cum se zbate si urla de durere. Kenton in clipa aia se intoarce spre mine fixandu-ma cu pistolul , observandu-se pe chip ura si disperarea din suflet.

-Cum ai putut sa imi ucizi fiul ? Cum ti-ai permis?

Ma uit la el fara pic de sentiment, invartind pistolul in palma.

-Ti se pare ca imi pasa te trairile tale? Cum mi-am permis? Asa si bine frate! – imi desfac bratele ranjind macabru – Va place in ce monstru m-ati transformat? –ii urmaresc schimbarea brusca a expresiei, socata , acum fiind satisfacut ca l-am bulversat si ii pot distrage atentia. Nici nu imi pasa , catusi de putin de jigodiile de la picioarele mele care in momentele astea se zbat intre viata si moarte. Jade abia se taraie langa Chad , strangandu-l in brate protector. Scarbosenia. Macar acum sa se comporte ca o adevarata mama. In ultimul ceas. – Da! Voi m-ati transformat asa, de-a lungul vietii asteia de cacat. Picatura care a umplut paharul a fost momentul in care mi-ati luat si ultima speranta. Viata copilului meu!! Acum Kenton, priveste disperat si simte cum e sa ti se ieie copilul iar tu sa nu poti face nimic. Cu Jade nici nu imi bat capul. Ea este adevaratul monstru dintre noi, nici macar inima nu are. Uite cum se zbate ca un peste pe uscat. –Ma uit fara pic de mila la ea. Simt o satisfactie aparte ca in ultimul moment ma pot razbuna pe toti pentru fiecare suferinta pe care am trait-o...—Acum a sunat ceasul. Zarurile au fost aruncate ca voi sa platiti pentru pacatele voastre! –Fac semn din mana ca Noah sa traga iar cei pe pozitie sa intre in camera , atintindu-i pe inamici cu pistoalele—Shat mat! Draga mea mama! –spun totul in timp ce ma las pe vine si ma uit in ochii ei ranjind machiavelic—

Drumul ViețiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum