Drumul Vieții

Capitolul 52

Noah pov.
Stau, uitandu -ma la fata din fața mea nevenindu-mi sa cred ce aud. Unde a dispărut fata aceea inocenta care ii era teama de propria ei umbra? Ii era teama pana si de intuneric iar acum are pretenții sa il ucidă pe Chad,  colac peste pupăză mai este si fratele ei, nu imi vine sa cred ca ar fi in stare de asa ceva...Îmi întorc capul spre fereastra ingandurat. Tresar usor când ii simt mâna micuța pe umărul meu. Îmi întorc atenția spre ea. Acum e cu mult mai calma. Furtuna s-a risipit. Incerc sa îmi fac curaj sa dau grai gândurilor mele chiar daca zici ca am un nod in gât. Ei haide. Chiar asa mămăliga am ajuns???
Creca nu este acum un strigoi ce vrea sa ma mănânce!

-De ce sa faci asta? E fratele tau pana la urma iar tu... tu ai o inimă prea mare pentru a fi in stare sa savarsesti o astfel de faptă. Lumea in care este Dante... Nu e facuta pentru tine. Ii spun mangaindu-i usor obrazul fin. O vad strangand usor din buze, se încruntă la auzul vorbelor mele ca apoi sa inspire adânc.

-Nu îmi pasă! Pentru Dante as fi in stare de orice. El este cel mai important din viața mea. Noah... Nu ai idee cum s-a sacrificat pentru mine. Am trecut prin iad dar Dante a facut in asa fel încât sa îmi ieie din suferinta punând încă o cărămidă la casa poverii. El a facut atât de multe pentru mine încât nu mi-ar ajunge o viata intreaga sa il rasplatesc. Iar Chad?  Idiotul vrea sa îmi ieie persoana pentru care mi-as da bucuroasă viata daca as stii ca va fi in siguranta. Dante e totul pentru mineeee.

Începe sa deie cu pumnii in pat nervoasă. Neputința din ochii ei îmi frânge inima dar habar nu am de ce. Ce naiba e asta? Ma uit la ea ca la o stafie. Se transforma in strigoi de dă in halul asta din mâini si picioare? Ma ridic in picioare privind-o lung , stau cu o mana in sold iar pe cealalta mi-o trec exasperat prin par, ciufulindu-l si mai tare. Brusc se lasa liniste. Erika sta privind in gol. Mâinile ii sta inerte pe langa corp,  buza de jos ii tremura. Fac ochii mari când o vad asa dar îmi vine sa ma arunc pe geam când ii vad lacrima plina de durere ce se prelinge pe chipul ei angelic si inocent. Lacrima de mai devreme este urmată la scurt timp de mai multe.  Câteva suspine ma trezi la realitate.  Ma asez rapid pe pat, luand-o in brate strâns. Isi baga timid capul la pieptul meu , asezandu-si cu retinere o mana pe toracele meu. Îmi ridic capul in asa fel încât sa o vad mai bine. Lacrimile încă ii curg, cu tristete ii sterg lacrimile , cu degetul mare de la  mana dreapta. Tresare la atingerea mea dar instantaneu se calmează. Ochii ei cristalini ma analizează in amănunt. Practic sunt pierdut in oceanul ochilor ei. Inghit in sec , simtind un junghi in inima. Ce fac?

-Nu vreau ca Dante sa moară.

Deci este îngrijorată pentru Dante. Era de asteptat, de obicei când era furioasă,  trantea , spărgea lucuri,  tipa si plângea dar la sfarsit arata ca un copil rătăcit ... pierdut. Are o inimă buna, e atât de dragalasa. Stiam ca nu ar fi in stare sa rănească pe cineva. Ii maingai parul cu duiosie . Ma îndepărtez de ea foarte putin dandu-i o suvita de pe fața.

-Il stii tu pe Dante un pierzator?  Hai sa fim seriosi. Daca ar afla ca ai zis tu că ar putea sa moară craca ti-ar fi dat o mama de bătaie la fundulet de ti l-ar fi inrosit. Ii spun cat de cat serios, dar sincer treaba asta nu a fost facuta pentru mine, cu dificultate incerc sa îmi rețin râsul ce amenință sa iasă din clipa in clipa.
Când voia sa spună ceva, un zgomot ne facu pe amândoi sa îndreptăm capetele spre usa in acelasi timp. Ma ridic in picioare curios sa vad ce se aude insa mana Erikai ma opri.

-Daca e vreun hoț?  Sau vreun criminal in serie? Ar putea fi chiar si o... *înghiți in sec* o ... o... fantoma!

Dupa cele spuse isi asează o mana la gura speriată. Făcând ochii mari cat cepele, nici nu se clinti din loc , atât era de speriată. Îmi rețin cu greu un zâmbet la vederea acestei întâmplări chiar comice.