Drumul Vieții

Capitolul 58.

Abbey pov.

Ajunge in dreptul gulerului de la tricou. Se ridica usor pentru a-mi intalnii privirea , cerandu-mi voie daca sa continuie sau nu. Dandu-mi seama ce fac ma ridic in fund privindu-l fix in ochi raspunzandu-i:

- Vreau , Dante te vreau iubitule, te vreau atat de mult incat nu ai idee cat ma doare sufletul cand imi amintesc ca tu ai fost al altei fete.

Dupa ce spun asta, se intristeaza pentru un moment. Se ridica intr-un cot incepand sa ma mangaie cu mana libera usor pe obraz.

- Stii ca regret foarte mult ca te-am dezamagit , iubito. Ti-am marturisit ca fara tine nu pot trai. Stiu ca am fost un magar si un prost cu tine dar ... te iubesc!

Il privesc fix in ochi pentru a-mi da seama daca este adevarat ceea ce mi-a spus. Dupa ce il analizez in amanunt realizez ca pot avea incredere in el. Nici nu mai stau pe ganduri pentru ca imediat ma napustesc asupra buzelor sale carnoase, pentru moment este surprins neschitand nici o miscare dar imediat ma prinde de talie intorcandu-ma deasupra lui. Este atat de palpitant sa stiu ca eu sunt conducatoarea. Ma aplec peste el incepand sa il musc usor de gat , imi trec senzual limba peste ranile provocate de mine. El geme de placere , ma mangaie pe toata suprafata pielii. Imi da jos ultimele vestimentatii cu care eram imbracata. Sarutandu-ne cu salbaticie si pasiune , ne-am iubit ca 2 nebuni. Ne atingeam pe tot corpul fara pic de rusine chiar daca la inceput am fost putin cam rusinoasa de privirea sa arzatoare dar el m-a convins intr-un final sa dau naibii rusinea si sa ne distram cat inca mai putem. Imi asez mainile pe obrajii lui sarutandu-l cu patima. Imi departez picioarele lasandu-l pe el sa isi bage trunchiul pentru a se apropia mai bine de mine, practic suntem lipiti. Cand i-am vazut ochii practic respiratia mi s-a taiat. Imi trec degetul aratator , conturandu-i maxilarul puternic si frumos format. El isi apleaca capul spre clavicula mea unde incepe sa ma sarute ca un nebun...

Razele soarelui imi invadeaza campul vizual enervandu-ma la culme. Marai usor ca apoi sa imi pun o mana iritata la ochi, mi-o trec peste fata mormaind cateva injuraturi la adresa jaluzelelelor care sunt puse in dretul geamului degeaba. Cand incep sa pipai locul in care a stat Dante cu cealalta mana , ma ridic speriata in fund cand vad ca numai este. Privesc in jur cu atentie sa nu imi scape nimic, dar nu il vad nici unde. Ridic o spranceana suparata, ca nu mai este langa mine. Doamne , cand ma gandesc ca primul lucru care mi-a venit in minte au fost clipele petrecute noaptea trecuta, cand ne-am iubit si am facut dragoste ca 2 nebuni. Oftez usor in timp ce cobor din pat. La atingerea pamantului , un fior rece imi trece prin toate oscioarele scrasnind putin din dinti. Merg oftand pe holul kilometric din punctul meu de vedere, acum , la ora asta, mie asa mi se pare. Casc usor, innabunsindu-mi cascatul cu mana , ma uit inca confuza in jur de parca nu am mai fost in viata mea aici. Dar imi aduc aminte cu drag de clipele petrecute cu Erika. Din nefericire nu am mai vorbit cu ea, am tinut distanta datorita lui Dante. Timp de 3 luni de cand am facut antrenamente nu am mai tinut legatura cu ea... Cand dau sa cobor scarile , un miros sfasietor de placut se face simtit. Imi ridic capul adulmecand mirosul divin , stomacul meu , se pare ca este la fel de impresionat ca mine , la cum face galagie. Imi pun rusinata o mana in dreptul stomacului , facand inca cativa pasi pana cand ajung in dreptul bucatariei. Cand sa intru o mana fina dar puternica ma trage intr-o imbratisare destul de mare...

- O doamneeee, Abbey!!! Nu imi vine sa cred ca in sfarsit prostul de frati'miu si-a deschis ochii!!! O doamne, o doamne!!! Zimi ca nu visez, te rooog! Doamne cat te iubesc, Abbey si pe tine te iubesc enorm , sa numai faci asa!!

Ma uit confuza la pustoaica de 18 ani care ma priveste cu bucurie , este atat de entuziasmata incat ma face si pe mine fericita. Un zambet larg lua locul incruntaturii ca apoi sa ii raspund imbratisarii.

- Imi pare rau Erika!

Atat am apucat sa spun pentru ca imediat ea incepe sa suspine usor. Din cate pare intotdeauna a fost sensibila chiar daca ea uneori pare puternica dar de fapt este atat de dulce , nici nu are idee cata influienta are inocenta ei asupra noastra. Cand imi amintesc cum eram si eu inainte... o lacrima amara imi cobora pe obraji. Erika imi sterse usor zambindu-mi bland. Imi cobor capul deznajduita. Inca imi e rusine sa o privesc... pentru ca am parasit-o intr-un mod atat de joznic. Atmosfera care se asternu incepu sa ma sufoce, doar ticaitul ceasului se mai auzi. Pentru o clipa imi arunc privirea asupra ferestrei din fata mea, norii albi si pufosi domneau fara nici o grija pe cer. Era asa o liniste, atat de inmormantala...