Drumul Vieții

Capitolul 75.

Abbey pov.

Daca ar fi posibil ca pamantul sa se deschida si sa ma inghita cu totul ar fi cea mai mare bucurie a mea. Imi vine sa imi bag capul in pamant ca strutul de rusine. Acum , stiu din proprie experienta cat de stanjenitor poate fi atunci cand fix in momentul in care iti faci de cap cu iubitul tau, sa intre parintii tai peste tine! Ma simt ca o adolescenta prinsa de parintii ei ca si cum as fi facut ceva rau. Oh, dumnezeule mare!!!

-Abbey, scumpa mea.... imi pare rau ca te-am deranjat dar voiam sa te vizitam. Nu stiam ca ai ceva mai important de facut...

Ironia mamei mi-a ajuns direct la inima. De parca nu eram destul de rosie in obraji, mai trebuia si mama sa puna sare pe rana. Imi dau o palma usor peste frunte fiind destul de jenata de situatie. Insa deja este comis totul, nu mai pot da timpul inapoi. Ma uit dupa tata stupefiata. Se invarte prin camera ca un leu inchis intr-o cusca. Aoleu, ce viata am!!!

-Unde e? Unde e nenorocitul care mi-a pangarit fata? Il castrez pe tampit!!!

Tata il cauta cu dibacie pe Dante, pana cand il si gaseste.... il apuca de o ureche ridicandu-l ca pe un copil din clasa primara. Dante se uita cu o privire criminala la el ceva gen:" Jur ca daca nu ai fi fost tatal ei acum te transam si te aruncam tocmai in vulcanul Etna sa iti ia foc oasele". Daca nu as fi fost si eu implicata in taraboiul asta, m-as fi amuzat pe cinste pe seama lui... Din pacate, nu e timp de ras , ci de plans. Sunt in cea mai penibila ipostaza din lume....

-Domnule, ati putea va rog frumos sa imi da-ti drumul de la ureche? Stiti in caz de nu stiati aia e urechea mea deci nu puteti trage de ea asa cum va trece dumneavoastra prin minte! *Maraitul lui Dante ma amuza la culme, insa incruntatura pe care i-o dadu tata ma amutise complet.

-Nici gand, mai copile tu stii cu cine stai de vorba? Nu te-ai jucat in aceeasi cutie de nisip cu mine asa ca ai grija cum vorbesti!!! Iti dau drumul cand o-i avea eu chef. Nu esti in ipostaza in care sa protestezi! Din cate vad tu esti cretinul care isi face de cap cu printesa lui tati!!

-Tata....

Incerc sa intervin insa nu am nici o sansa in calea tatei care are o incapatanare de catar. Mama a ramas perplexa cand l-a vazut pe Dante, se uita la el ca si cum ar fi vazut o fantoma. Oh, acum imi dau seama de ce.... Mama a vazut stirile, stie ca teoretic Dante e mort. Nu poate sa scoata nici un cuvant, priveste totul in taina, doar tata e purtatorul de cuvant aici. Desi , se pare ca el nu a bagat de seama ceea ce a observat mama.

-Abbey....cum e posibil asa ceva? El...el trebuia ....trebuia sa fie m-mort!

-Cine? Pricajitul asta? Mai iubire ma dezamagesti complet. Ai halucinatii?

Tata ii vorbeste cu ironie si in acelasi timp cu blandete insa mama se uita atat de urat la tata incat il puse la puct. Vazand ca nu o ia in serios , a venit langa el si i-a dat o palma peste ceafa atat de tare incat i-a dat drumul si ui Dante fara sa vrea. Am uitat ca cei doi mai au cate o data un conflict din asta. Eh, le va trece dupa cateva replicti taioase. Stiu cat de mult se iubesc!

-Ai grija! Nu ma lua tu pe mine peste picior, dragul meu! Nu uita ca eu ti-am oferit 3 copii, cu care te mandrejti zi si noapte! Eu sunt femeia care ti-a furat inima si te-a pus la respect. Te lauzi in fata baiatului astuia ca esti om de casa? Eh, nu imi aminti! Ai uitat ca in gloria tineretii tale, futeai tot ce prindeai? Amantele tale stateau la coada ca sa iti treaca prin pat. Bad-boy-ul din trecut pune la punct bad-boy-ul din prezent? Hai ca am trait sa o vad si pe asta! Lasa tineretul sa isi faca de cap! Daca era si tatal meu la fel ca tine, noi doi eram despartiti demult!

-Iubire ...ma faci de ras in fata copiilor...

-Da' tu crezi ca imi pasa? Ia nu te mai da tu cocos pe aici ca nu impresionezi pe nimeni! Acum, draga mea fiica, ai de dat niste explicatii!