Drumul Vieții

Captiolul 74.

DANTE POV.

Nici nu ma mai gandesc ca in urmatoarea clipa ies pe dupa perete cu pistolul atintind persoana care intrase in apartament. Incremenesc la propriu si la figurat cand in fata mea apare Abbey cu un diamant in mana cat palma ei de mare. Ma uit la ea stupefiat. Nu imi vine sa cred ca nebuna asta mica a avut curaj sa faca un act atat de necugetat. Bine , cel putin asa cum considera ea ca e.

Nu mai stau pe ganduri si ma indrept spre ea luand-o in brate pentru a o simtii mai bine. Ma bucur ca nu a suferit nici o rana si este bine.

Ea nu face altceva decat sa imi raspunda la imbratisare ca apoi sa lase diamantul pe masa. Ma priveste amuzata , parca sa imi dovedeasca de ce este ea in stare.

-Cum a fost prima ta misiune?

O intreb curios, asezandu-ma pe canapea , facandu-i loc si ei sa se aseze langa mine , ceea ce si face.

Imi zambeste usor , dandu-si parul peste umar chicotind. Vazandu-i reactia ma incanta ca nu a mers nimic rau, ceea ce e bine.

-Glumesti? Politia din zilele noastre se moscaiesc mai ceva ca o batranica ce traverseaza strada. Am luat frumos diamantul si am plecat cat ai zice peste. Nu a fost greu deloc. Plus ca, la fata locului a mai venit si Drake sa investigheze, m-a amuzat la maxim sa ma joc cu nervii lui!!! Insa tie? Tie cum iti merge cu investigatia? Cand le vei spune baietilor ca traiesti? Toti sunt devastati. Iar Erika nu are nici o idee ca tu supravietuiesti.

Ingrijorarea cu care mi se adreseaza imi ajunge adanc la inima. Din pacate doar asta a ajuns acolo pana cand sa diger toata propozitia. Imi strang ochii cu putere cand imi amintesc de nebuna dar iubita mea sora. Cat egoizm din partea mea, biata de ea sufera in tacere , crezand ca am murit in acel accident. Crede ca am murit in aceleasi circumstante ca tata. Saraca de ea... dar daca ma dau in vileag, dovedindu-i ca traiesc, toate planurile mele de a depista persoanele care imi vor raul va fi in zadar....

-Nu stiu ce sa spun sincer. Adevarul e ca , totul este aranjat ca pe o piesa de teatru. Aceasta piesa este realizata in scopul de a demasca persoanele ce vor sa ma traga in jos sau mai bine zis aia care vor sa ma omoare. Nu sunt prost! Sunt constient ca am persoane pe urmele mele care imi vor raul, inclusiv persoanelor dragi mie. Daca stau si ma gandesc mai bine cred ca ar fi bine ca tu sa ....

-Nici sa nu te aud! Nici in ruptul capului nu voi accepta ca tu sa pleci din nou din viata mea. Jur ca daca o vei mai face , cine crezi ca te va mai lasa sa te intorci la mine? Nu baietica, nu sunt "du-te-vino", ai plecat, iti urez drum bun si cale batuta in schimb pana atunci mai ai mult, pentru ca eu nu te voi lasa sa pleci!!! Am crezut ca ma prabusesc incet dar sigur fara tine in viata mea! Am crezut ca ma dezintegrez pe picioare, de parca as deveni o fantoma! Nu stiam ce e viata fara tine!

Hotararea ei ma lasa uimit. Nu imi vine sa cred ca si ea a trecut prin aceleasi trairi prin care am trecut si eu. Apartamentul este intunecat insa chipul ei fusese luminat de un far a unei masini ce trecuse nu cu mult timp in urma. Ma uit atent la trasaturile fetei ei, atat de fine si frumoase. Inca nevenindu-mi sa cred ce am facut ca sa merit o zana ca ea... Stiu ca sunt egoist, dar o vreau doar pentru mine, ea este substanta vitala ce ma tine in viata.

-Bine, scuze ca te-am dezamagit. Cam des te-am facut trista, dar asa sunt eu. Un om imperfect ce are in genetic sa faca pe cei din jur sa sufere, ca cu intentie, ca fara intentie.....

Mda, a mai dat si filozofia in mine.... bravo mie! Imi las chipul in pamant dezcurajat, sincer? Nu as vrea sa o pierd, am facut destule greseli care sa ma faca sa realizez ca fara ea, eu sunt un nimeni ...ocup pamantul de pomana fara lumanarea ce imi vegheaza drumul in viata. Acea lumanare care imi incalzeste inima cu caldura emanata de ea, fiind chiar draga si pretioasa mea Abbey.