Drumul Vieții

Capitolul 90.

Dante pov.

Mi-am dat seama ca am reactionat impulsiv abia dupa ce am vazut efectele actiunilor mele. Am dat-o in bara de prea multe ori, de aceea nu pot sa mai accept inca un esec. Pierderea copilului mi-a deschis practic ochii.

Prin urmare, acum stau ratacit in gandurile mele, inchis de cateva ore in birou, meditand la toate faptele facute in ultima perioada.

Oftez adanc cand grijile mele se indreapta spre Abbey, de care nu am nici o idee cu privire la starea ei. Sper din toata inima ca ea sa fie bine... Imi sprijin capul de antebratele care stau odihnite pe lemnul lucios – negru al mobilei solide. Inchid ochii, insirand toate problemele pe care am sa le rezolv. Trebuie sa ii provoc o capcana dragei de Jade, dar ma intreb, cum? Daca gandesc cu calm, si nu ma mai arunc inainte voi gasi ceva care sa o doara, sa o lovesc acolo unde este cea mai mare slabiciune a ei... dar care sa fie?

Gandurile imi sunt intrerupte de sunetul provocat de usa. Imi ridic capul observandu-l pe Noah care se indreapta spre mine hotarat. Surprinderea ma invaluie rapid cand o vad pe Erika langa el. Am pierdut mult prea multe lucruri din cate observ. Mirarea imi este sesizata de Noah , asternand un mic zambet pe chipul obosit si incercat de multe probleme.

- Am reusit! Erika este teafara... acum avem treburi mai importante de rezolvat. Am aflat doua lucruri foarte esentiale.

Ma uit la el curios, asteptand sa continua ceea ce are de zis. Oare ce o fi aflat?

- Stii cine ti-a tot pus bete in roate?

Ma intreaba calm , incrucisandu-si mainile la piept. Imi inclin usor capul intr-o parte, creierul meu rumegand de zor intrebarea pe care mi-a pus-o. Oare de unde stie despre Jade?

- Da! Da, stiu!

Decid sa ii spun dupa ce il analizez mai bine. Unde este prietenul meu aerian cu stralucirea specifica din ochi? Nu am cum sa imi dau seama... se pare ca problemele si-au pus mult prea mult amprenta pe atitudinea prea prietenoasa a dragului meu prieten.

S-a schimbat.

- Pai, cum ai de gand sa combati insecta aia?

- Oh, asta era problema?

Intreb putin mai relaxat intorcandu-mi privirea spre Erika care incearca pe cat posibil sa ma evite, uitandu-se in oricare alta parte numai la mine... nu!

- Cred ca da?

- Bine, am un plan si deja m-am gandit la toate consecintele posibile ce ar putea sa survina in urma acestor decizii. De aceea am luat masurile de siguranta , pe Abbey am trimis-o in grija lui Dean, dupa ce am avut o discutie destul de lunga si plina de scantei. Ea este in siguranta... –inchid ochii, tragand o gura mare de aer – Stiu ca, copilul meu a murit, dar va trai mereu in sufletul meu, asta este cea mai adanca rana posibila pe care o am in prezent, acesta este unicul motiv pentru care vreau ca Jade sa plateasca, faptul ca Logan traieste, asta nu mai este un deranj pentru mine...

-Copil?!!!

Erika in sfarsit actioneaza, nemaistand si procesand ceea ce se vorbeste iar asta ma incanta. Socul ii se citeste pe chip, privindu-ma compatimitor si cu ochii mari cat cepele.

Il vad pe Noah cum se uita fix la mine intrebandu-ma din priviri despre ce este vorba. Simtindu-ma intr-o cusca cu lei, sufletul strans ca intr-o menghina la gandul ca , eu chiar mi-am pierdut copilul, inghit in sec , ridicandu-mi privirea spre cei doi.

- Lasand asta la o parte , am ceva sa va marturisesc ceva amandurora, deci... Jade, este cea care v-a tot dat planurile peste cap, unu la mana, doi la mana... Logan a fost tinut sechestrat in chinuri insuportabile, de aceea nu a putut veni in acesti ani la tine...