Drumul Vieții

Capitolul 16.

Abbey pov.

Ma incrunt cand ii aud glasul indurerat al prietenei mele , ce a patit oare de este atat de afectata?

-Abbey , nu pot sa cred!Dante...Dante participa de foarte mult timp la acele lupte ilegale! spune tipand , imi indepartez telefonul de ureche asteptand sa se calmeze, minunat, plec de la scoala cu gandul ca voi scapa de el , dar cand colo soarta imi joaca feste. Cand realizez ca s-a calmat imi apropii telefonul de ureche gandindu-ma cu atentie la urmatoarele cuvinte....se pare ca nu s-a putut obisnui cu crudul adevar.

-Erika , inspira si expira! Te rog sa te calmezi... nu iti faci bine deloc daca te crizezi in halul asta! ii spun incercand sa o calmez, cred ca a avut un soc mai mare decat mine . Chiar daca mi-a spus data trecuta asta.

-Vii te rog pana la mine?imi spune pe o voce de copil. Cum as putea -o eu refuza? Mi se inmoaie inima sa o vad in starea asta, recunosc, o cunosc de putin timp dar mi-a devenit o sora!

-Cum as putea sa te refuz?intreb pe un ton amuzat, la celalalt fir aud un chicot !Asta ma face sa zambesc , si sa uit de ceea ce mi s-a intamplat azi.

-Am atatea sa iti spun! imi spune serioasa, tonul vocii ei ma pune pe ganduri . Oare ce are sa imi spuna atat de important incat e serioasa? Genul de fata care e mereu amuzanta, vesela ...nu am vazut-o niceodata serioasa.

-Vin imediat, boss! Doar asteapta-ma! ii spun grabita, vreau sa ajung cat de repede pot!

-Stiu ca te-am facut curioasa...deci fii sigura ca voi sta cu usa deschisa si te voi astepta! Imi spune pe un ton bland. Dupa ce ne luam la revedere, imi bag telefonul in geanta , imi aranjez putin fusta care devenise sifonata in urma miscarilor mele si o iau la pas.

******

In 30 de minute eram in fata portii prietenei mele, cred ca are o familie foarte bogata de isi permite acest confort. Nu pot spune ca eu sunt din patura societatii medii , dar totusi ...in aceasta curte predomina prea mult ,luxul! De ce oare data trecuta nu am analizat mai amanuntit toate acestea? Imi trec o mana prin par agitata , trag o gura mare de aer , incercand sa ma incurajez singura! "Haide Abbey ,nu fi pisica fricoasa! Nu va venii vreun lup sa te manance daca te apropii de nenorocita aia de poarta!" imi spune plina de tupeu si constiinta mea, da , da , desteapta mai e ea! Cica nu ma va manca nici un lup....da de unde, cand vad cele doua santanele care foarte usor le poti confunda cu niste statui , tindand in mana cate un pitbull ,ma fac sa o iau la fuga. Inghit in sec , gandindu-ma ce sa fac in continuare! Frica imi cuprinde fiecare celula din corp...Cand ma gandesc sa ma intorc acasa, aud scartaitul portilor , ascult tot ce se intampla uitand si sa respir, nici nu ma mai misc, as putea fi confundata cu un manechin din magazine.

-Heiii , Abbey ,intra!! Nu sta acolo sa privesti firul de iarba cum creste! o aud pe blondina plina de viata!Nici nu imi vine sa cred ca era aceeasi fata cu cea de la telefon, ma intorc parca in reluare si incerc din inima sa imi pastrez calmul .

-Am crezut ca esti intr-o stare deplorabila! ii spun in timp ce incerc sa fac o gluma! Blondina stramba putin din nas , semn ca nu ii convine glumita mea .  Afisez un zambet nevinovat, gest ce o face pe printesa din fata mea sa rada .

-Haide odata in casa! Daca mai continuam asa vom sta aici pana a doua zi! imi spune pe un ton jucaus, in timp ce ma trage de mana si practic ma taraie dupa ea, eu nu am nici un drept sa comentez, lasandu-ma manevrata de printesa asta alintata ,cum vrea ea!  Dar suprinzator nu ma deranjeaza, ba din potriva ,ma face fara intentie sa zambesc! Fata asta aduce caldura in inima mea , practic are un anumita atractie ce te atrage ca un magnet, complet opusa de fratele ei.

Ajunsa in casa , privesc atent fiecare colt , chiar daca am mai fost pe aici , dar de fiecare data ma face sa ma minun de ce vad aici! Parintii ei or fi niste afaceristi? Merg cu pasi calculati in spatele blondinei , pana cand ajungem in fata canapelei din salon , pierduta in lumea mea nici nu mi-am dat seama la inceput ce vrea ea sa faca, abia dupa cateva secunde am realizat ca vrea sa iau un loc.