Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 83 ~ Volumul 2

Au trecut trei zile nenorocite de cand tata s-a dus. Intreg palatul e in mare valvataie, azi e ziua inmormantarii, iar maine va fi incoronarea noului cuplu regal. Poporul plange mai mult decat ma asteptam moartea tatalui meu, iar eu as fi un prost daca nu as recunoaste ca ma afecteaza profund moartea lui, dar trebuie sa ma tin tare pentru a-l incuraja pe bietul Darius. Andrew e plecat in dimensiunea umana pentru a cauta Comoara Sacra a Penei Phoenix, iar Darius e in totalitate acum responsabilitatea mea. Bryan a ajuns doar de cateva ore din regatul lui Alexander care acum apartine lui David, iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa inceapa o conversatie secreta cu Eveline, parea furios. Regina joaca cel mai ieftin teatru posibil, se arata extraordinar de afectata de moartea regelui, dar eu stiu mai bine ca oricine ca aceasta morte a cauzat-o chiar ea. Este totusi destul de nervoasa pentru ca acum, Eveline va deveni oficial nu doar regina, ci nevasta lui Bryan, iar pe ea o doare lucrul acesta mai tare ca oricand. Faptul ca in testamentul tatalui meu scrie faptul ca eu trebuie sa devin prim-ministru nu i-a convenit din prima, insa a acceptat, nu a avut de ales.

Mama e daramata. Nu cred ca am vazut-o atat de daramata nici macar cand a murit Angel, si imi e teama sa nu o pierd si pe ea din cauza suferintei. Acum, orice fiinta e vulnerabila si imi e teama ca aceasta suferinta sa nu o afecteze prea tare. David e alaturi de ea, stiu si eu ca e cel mai potrivit pentru a o consola in astfel de momente. Il doare si pe el faptul ca si-a pierdut perechea, faptul ca si-a pierdut fratele, insa orgoliul masculin nu il va lasa vreodata sa arate asta. Intr-un fel, ma bucur ca tatal meu a murit pe cale naturala, nu sunt sigur ca as fi reusit sa il impiedic pe David sa il omoare doar sub pretextul ca ii curma suferinta, iar daca nu as fi reusit, pun pariu ca m-ar fi durut foarte tare si as mai fi bifat un om in lista mea de razbunari.

Sunt in camera langa patul pe care tata doarme. A murit cu zambetul pe buze, ceea ce pentru un maniac cum a fost el e un lucru uluitor. Cu toate ca a fost cel mai dezinformat si prost in a alege cu inima, a fost cel mai potrivit pentru a fi rege. Tot poporul l-a iubit nespus, iar asta ii da un atribut incredibil de suveran.

- Frate, trebuie sa vorbim!

Din pragul usii, apare idiotul de Bryan si imi vine sa vomit cand il vad, trebuie sa fiu sincer.

- Ai tu ceva de vorbit cu mine? Il intreb zeflemitor, nici macar intorcandu-ma inspre el, insa imi dau seama ca e ceva serios cand il aud ca inchide usa in urma lui.

- Eveline mi-a spus ca ai adoptat un copil.

Ah, deci e vorba despre Darius! Sunt calm acum.

- Da, numele lui e Darius.

- Sunteti inruditi?

- E un copil pe care il iubesc nespus, nu vad un motiv pentru care nu l-as fi adoptat! spun eu sec, intorcandu-ma inspre el si privindu-l in ochi, cu scopul de a-l intimida.

- Am vazut decretul fostului rege, aparent vei fi prim-ministrul meu, mana mea dreapta.

- Te incurca acest lucru? Gandeste-te ca tronul e al tau.

- Nu stiu pentru cat timp! ofteaza el, iar eu cu greu imi abtin un ranjet.

- De ce esti atat de pesimist? intreb eu, moment in care el se aseaza pe fotoliu si ma priveste uimit.

- De cand esti atat de amabil cu mine?

- De cand sunt mana ta dreapta, ai uitat? imi dau eu ochii peste cap.

- Nu chiar, dar vreau sa te mai rog ceva, mana mea dreapta! Eveline e acum regina unei tari, doamna doamnelor, iar tu nu mai ai voie sa te apropii de ea.

Deci sa inteleg ca imi declara razboi in dragoste, stiam eu ca vom ajunge la ea la un moment dat, era evident.

- Esti sigur ca te iubeste?