Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 42

Ajungem pe un munte, iar o lumina mare se formeaza, astfel incat eu mi-am dat seama unde ne aflam. Indata ce lumina dispare, simt o mana omeneasca pe talia mea si recunosc imediat ca e a lui David. Întunericul e profund, nu pot sa il vad, astfel ca singurul lucru pe care il pot face e sa ma las condusa de simturi.

- Riette...

- Spune, scumpule, spune ce vrei sa imi spui!

Aud un oftat, iar in clipa urmatoare, simt buzele lui peste ale mele. Nu pot sa raspund, dar nu imi explic de ce. Cu toate ca intreg corpul meu urla dupa el, nu pot sa ii raspund. Ba chiar il resping. Un val intreg de frica ma paralizeaza.

- S-a intamplat ceva? spune el, departandu-se de mine.

Nu pot spune nimic.

- Stefan m-a gasit si mereu a fost protector cu mine. Nu l-am inteles niciodata, pana acum.

Acest "pana acum" inseamna ca el tocmai si-a dat seama cine e de fapt? Isi cunoaste identitatea?

- Ce vrea sa insemne asta?

- Inseamna ca imi e teama ca nici in viata de apoi nu voi putea fi impreuna cu tine, Riette!

In vocea lui se simte disperarea. Ii caut fata si din prima i-o gasesc. Ii mangai obrazul, insa simt o palma care se lipeste de dosul palmei mele.

- Cum adica? soptesc eu, insa aud doar un oftat.

Tacerea s-a asezat. Nu aud decat o vrabiuta nenorocita care n-are somn, ceea ce ma face sa imi pierd cumpatul.

- David, spune-mi!

- Stefan ti-a facut asta pentru ca ai aruncat un blestem asupra lui!

Poftim? Stai asa, el nu a facut toate astea intentionat? Nu, nu se poate! Ce-am facut? Am devenit un monstru!

- Nu, nu, ce-am facut! David...

- Riette, nu la asta se refera blestemul!

- L-am facut sa ma urasca!

- Riette, blestemul tau se refera la iubirea ce ti-o poarta! Nu poate renunta la tine, ăsta e blestemul! Nu conteaza cate iti va face, niciodata nu va putea trai fara tine!

- Cum ramane cu...

- Sunt rodul geloziei lui. Faptul ca e un vampir infumurat si posesiv nu se va schimba niciodata, adevarata problema e in ceea ce consta răzbunarea. Va vrea sa te ia de langa Arthur cu orice pret...

- De asta m-ai pus sa vin aici?

Sunt hotarata ca venirea aici nu imi va provoca decat suferinta. Acum, doar ma uit inspre directia unde preconizez eu ca ar fi David, fara a avea vreo confirmare ca ma uit unde trebuie.

- Nu. Te-am pus sa vii aici pentru a-ti clarifica tu insati sentimentele, pentru a stii daca lupti pentru el sau nu.

- Dar cu tine cum ramane?

Simt cum l-am facut sa sufere. E clar, sunt un geniu innascut. Nu vreau sa il simt incordat din cauza mea, insa un lucru e sigur: doar la asta ma pricep.

- Riette, iti promit ca te voi proteja mereu, dar...

- Renunti la mine? tip eu.

Efectiv abia acum mi-am dat seama ca m-am rastit la el. Imi e groaza, imi e groaza de ce va urma.

- Nicidecum, draga mea, niciodata! Doar ca nu ne vom mai vedea un timp! Iti promit ca te voi scoate din calvarul pe care il traiesti chiar daca e ultimul lucru pe care il fac!

Simt mana lui pe fata mea, iar in scurt timp simt iar ca zbor. Face el ce face, insa ajungem intr-o zona puternic luminata, deasupra acelor nori innegurati. Iubesc infatisarea lui de dragon, e atat de simpatic! Pe oricine ar ingrijora sa ma vada zburand in ghearele unui dragon, dar pe mine ma încântă ideea. E important ca acest dragon e David, cel mai intelept baiat pe care il cunosc.