Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 88 ~ Volumul 2

- Am găsit! strigă Andrew, intrând în cameră și prinzându-ne pe noi în poziția aia.

Nici nu vreau să mă gândesc la ce interogatoriu mă va supune Andrew după toată tărășenia asta, așa că va trebui să o scald cumva, așa cum doar eu știu.

- Ce ai găsit? mă ridic eu de pe pat, ținându-mi mâna rănită cu cealaltă.

- Am găsit Comoara Sacră a Penei Phoenix. Am găsit soluția salvării noastre!

- Ce ai găsit? se ridică Ev din poziția de culcat.

- În Amazon, plecăm dimineață. A visat Eveline un loc, iar acum nu imi ramane decat sa iti spun ca am aflat unde e! spune el facandu-i cu ochiul ei. Acum, trebuie să vă spun că această cameră e ocupată și nu putem rămâne aici.

- Unchiule, am rezolvat eu problema! intră Darius în cameră. Uite! Ea stă cu cine se nimerește cu tragerea la sorți, tu la fel și toți tot așa!

Andrew începe să râdă, însă încuviințează ideea lui. Nu îmi place ideea de a sta în același pat cu Eve, însă când o văd că se ridică în picioare sprintenă și că aparent nu o mai doare nimic îmi vine o idee.

- Trage tu biletele! spune Darius și își îndreaptă degetele înspre mine.

Ridic bilețele pentru toată lumea, punându-le pe categorii și încep să le deschid încet. Lancy, Andrew și Darius într-o cameră, asta înseamnă că eu sunt cu înțepata, grozav!

- Cum voi sunteți doi, dormiți în camera mai mică cu un singur pat, vă descurcați voi cumva! chicotește Andrew, iar mai apoi eliberăm toți camera, nici eu, nici Eve nu protestăm.

Cred că fiecare are un plan.

*

Nicio cameră nu e mai mică decât camera asta din tot localul, dar noi avem norocul să nimerim tocmai aici. Eveline mă privește cu multă confuzie, iar când văd patul care e suficient cât pentru două persoane înghit în sec, dându-mi ochii peste cap.

- Nu încăpem amândoi aici! spune ea nonșalant.

Mă apropii de pat și încep să trag de el cu mâna dreaptă, însă am uitat că am forța unui om și că nu rezolv nimic cu o mână, iar cealaltă îmi e imobilizată. Văzându-mă cum mă chinui, ea merge în partea opusă împingând de pat, făcându-mă să mă simt ca cel mai umilit bărbat. Eu voiam să trag patul ca să am suficient loc într-o parte a camerei și patul să fie în cealaltă, ea să doarmă în pat și eu pe jos, însă văd că nu face decât să mă umilească.

- Dustin! spune Eveline văzându-mi reacția, însă nu m-am putut abține.

Am scuipat pe pat. Îmi ridic mâna și mă șterg la gură, ea privindu-mă cu ochii cât două cepe, nevenindu-i să creadă ce am făcut. Am fost prea simțit pentru o asemenea femeie, trebuia demult să îmi arăt supremația față de ea, doar sunt viitorul rege al Iceland-ului și ea e conștientă de asta.

- Dormi acolo, stimabilă prințesă! spun și fac o plecăciune în batjocură, începând să râd.

Ea mă privește cum nu se poate mai șocată. Îmi aruncă o privire absolut șocată, însă sunt sigur că își va reveni repede și își va da seama că orice face, eu sunt șeful aici. Eu dictez, iar ea va trebui să execute. Nu spun nimic decât că am lăsat prea mult după ea și uite unde am ajuns. Mă simt un adevărat imbecil că am lăsat după ea până acum. Eu conduc, iar asta nu se va schimba.

- Dustin...

Îmi întorc privirea înspre ea și o văd că are stări de rău. Fuge repede înspre baie și chiar dă afară tot ce a mâncat. Serios, acum era momentul să aibă indigestie? Mă apropii de ea, privind-o cum se ridică încet și se apropie de o chestie care am aflat că se numește chiuvetă pentru a se spăla. Isi loveste privirea direct de a mea, facandu-ma sa respir sacadat. I se vedea clar in ochi suferinta, trecea prin niste momente grele pentru ea.