Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 51 ~ Volumul 2

In fata ochilor mei apare un trandafir cu petale atat de stralucitoare, incat incep sa ma ingrozesc. Indata ce lumina se mai micsoreaza, pot vedea un trandafir cu petale de aur. Wow, asta a fost foarte ciudat. Imi apropii degetele de el, iar cand fac contact cu acesta, se emit niste fulgere iar eu ma simt teleportata in alta lume...

Deschid ochii si vad ceva uluitor: sunt intr-o zona ciudata. O gradina superba mi se infatiseaza in fata ochilor. Totusi, pe cat pare de superba, pe atat e de învechită. Cred ca nimeni nu a mai trecut pe aici de ceva timp. Pare nevizitata, dar totusi e ingrijita. Imi arunc privirile prin jur si ma apropii de locul unde trebuiau sa fie trandafiri. Asta e ciudat, tufele sunt aici, sunt nenumarate, unde sunt trandafirii? Cerul e intunecat, chiar imi doresc sa aflu ce se petrece aici. Unde sunt? Deodata, aud un chicot de copil. Dau sa ma ascund, dar nu gasesc unde. Grozav, cred ca trebuie sa ma bag intre trandafiri. Pun un picior acolo, incepand sa tip dinainte ca piciorul meu sa faca contact cu spinii. Deodata, simt ca talpa mea ajunge pe pamant, dar eu nu sunt zgariata. Grozav, sunt ceva fantoma acum. Ma ascund intre trandafiri, privind ceea ce se apropie. Un băiețel micut, nu ii dau mai mult de 6 ani intra chicotind. Pe bune daca nu se comporta de parca ar intra intr-un loc interzis mânat fiind de curiozitate. Zambetul lui e atat de sincer! Culoarea parului sau e identica cu a mea, in rest, nu seamana deloc cu mine.

- Drumul e liber! sopteste el, iar un alt ghemotoc de par isi face aparitia.

Eh, ceea ce vad acum e intr-adevar uluitor! O fata cu parul castaniu, lung pana la coapse isi face aparitia. E copia mea intruchipata! Bine... exceptand culoarea parului. Dupa cum ii vad, cei doi par a fi gemeni.

- Asty, nu cred ca e bine ce facem...

- Hai, Gelyna, nu te teme, tata nu va afla nimic!

Sunt niste dulci! Dar tot fac ceva interzis. Locul ăsta se pare ca e interzis. Baietasul pe care fata la strigat "Asty" calca destul de timid pe pavaj, iar la un moment dat, piciorul ii e prins de un lastar. Gelyna incearca din rasputeri sa il ajute, dar si ea e prinsa.

- Ti-am spus ca nu a fost o idee buna! se smiorcaie Gelyna, mai sa se apuce de plans.

Cu tot riscul de a fi descoperita, ies din trandafiri si ma apropii de copilasi. Niciodata nu am putut ignora pe cineva la ananghie. Totusi, cand ajung langa ei, acestia nu ma vad. Cand pun mana pe lastar, mana mea trece prin el. Grozav, altceva nu lipsea! Deodata, aud niste pasi apasati, dar siguri. Copiii pareau destul de bine imbracati, par dintr-o familie buna, iar faptul ca vad un barbat imbracat atat de zdrenturos apropiindu-se de ei mi se pare un lucru ciudat. Imi ridic privirea inspre chipul acelei persoane, iar cand vad cine e, incremenesc. Sunt absolut sigur ca e tatal lor, seamana mult prea bine cu Asty!

- Am spus ca aici nu intra nimeni niciodata, iar voi cred ca faceti parte din acel "nimeni"! spune el calm, iritat, dar si cu un zambet in coltul gurii.

- Tata, ne pare rau, noi...

- Dragii mei, imi pare rau sa va anunt, dar nu aveti scuza! se apleaca el si dezleaga lastarii din jurul picioarelor lor. Ingeras, imi dai voie sa vorbesc cu capul rautatilor din acest castel? spune barbatul, intorcandu-si fata inspre fetita si mangaindu-i chipul.

Gelyna se apropie de Asty si ii sopteste ceva ce eu am deslusit ca "ti-am spus ca o sa ne gaseasca si o sa stie ca a fost ideea ta". Dupa ce termina de spus asta, Gelyna fuge rapid in castel, iar cei doi baieti raman sa discute.