Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 31

- Am ajuns, iubirea mea!

Deschid ochii la îndemnul prințului. Ma aflu in bratele lui, iar el ma priveste zambind. Suntem pe leaganul din gradina castelului.

- Daca ne vede cineva? intreb eu socata.

- Am avut grija de tot, aici nu ne poate vedea nimeni.

Nu inteleg la ce se refera.

- Cum asa?

- Locul acesta e protejat prin lege, nimeni nu are voie aici cu exceptia mea.

- Atunci eu ce caut aici?

- Tu esti parte din mine, deci doar tu mai ai voie aici! zambeste inocent si isi gliseaza degetul aratator de-a lungul nasului meu.

- Ma bucur sa aud asta! spun eu sincer.

- Nu am crezut ca exista o fata atat de indrazneata si obraznică ca tine! spune el melancolic.

- Sa inteleg ca asta nu a fost cu rea intentie! spun eu la fel de nostalgica, atat doar ca eu joc teatru.

- Doar nu razi de mine, nu-i asa? se uita el la mine serios.

- Stii ca imi e rau, nu-i asa, Alteta Ta?

- Chiar atat de groaznica e transformarea ta? Stiu ceva ce te-ar putea ajuta...

- Te rog, spune-mi in ce consta cel de-al doilea blestem, cel al măștii!

Fata lui paleste si simt cum mana lui incet cade de pe talia mea. Nu cad din bratele lui, fiindca sunt asezata pe leagan. In sfarsit.

- Era legat de sentimentul de fericire absoluta. In momentul in care am simtit fericirea, in momentul acela am inceput sa am sentimente pentru tine. Acela a fost momentul in care am inceput sa ma indragostesc, sa simt ceva pentru prima data pentru o persoana din viata mea. Acela a fost momentul in care ti-am spus ca ai primit sange de la cel mai prost vampir pe care il stiu, anume eu. Vorbeam despre mine, despre felul im care fusesem pana atunci.

Nu imi vine sa cred ce ascult, motiv pentru care il ascult cu un incredibil interes.

- Momentul acela a fost momentul de declin al regatului. Ceata asta nu a aparut din senin.

- E legat de masca aceea care crapă? De asta m-ai trimis de acolo, sa nu te vad cum suferi? intreb eu incet.

- Nu asta era ideea. Momentul in care blestemul a fost împlinit complet a fost acel moment in care mi-am acceptat sentimentele pentru tine. Atunci, regatul asta a fost inconjurat de lucruri stranii, iar eu le simt pe toate.

Nu imi vine sa cred, insa trebuie sa ma adun ca sa il pot sprijini. Da, asta fac de cateva ore incoace, dar pe mine cine ma mai ajuta?

- Exista vreun leac?

- Nu am idee, dar sunt sigur ca e legat de tine. Nu vreau sa suferi mai mult din cauza mea.

Asta a sunat cumva a promisiune? Oricum, inca nu imi vine sa cred ca sunt in bratele lui, ca sunt a lui. Oh, stai, e printul mostenitor al vampirilor, imi citeste gandurile. Ma uit la el si ii zaresc un ranjet pe chip. Oh, nu, nu iar!

- Ma bucur ca gandesti la fel ca mine! N-ai habar cat m-am temut ca nu simti la fel pentru mine! spune el calm.

- Oricum, te iubesc, Alteta Ta!

- Stiu, boboaco, si eu pe tine!

- Parca momentele astea sunt atat de frumoase, parca e acel moment dintr-o carte cand totul e roz inaintea furtunii.

De undeva a iesit replica asta, sigur nu m-am gandit eu la ea. Oricum, frumusetea a disparut, fiindca niste dureri ingrozitoare ma apuca. Strig, iar mai apoi imi pun mana la gura, insa Stefan mi-o ia.