Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 14

Cumva ma pune sa aleg intre demon si inger? Cum as putea sa il aleg pe el? Ca si cum ar vrea sa ma ajute, prim-ministrul imi face semn sa il aleg pe print, cred ca stie el de ce.

- Eu...

- Henriette, nu te las singura cu el! striga capitanul.

Bun, am enervat doua persoane foarte importante, sa ma ajute cineva. Daca vreau sa aleg dreptatea, ma impiedica inima. Daca vreau sa aleg inima, ma impiedica ratiunea.

- Secretaro, acum, nu am vreme toata ziua! mormaie printul.

Ma vede cat sunt de agitata si prinsa intre datorii, motiv pentru care el se crede cu mult mai important decat mine. Mama, ce il urasc.

- Capitane, te rog...

Printul Arthur ma strange si mai tare in bratele lui, insa simt doua maini care ma trag cu forta.

- A spus ca vrea sa vina cu mine, fraierule!

- Nu, tu vrei ca ea sa vina cu tine. Stiu ce vrei sa faci cu ea.

- Uite, iti voi spune un lucru sigur: contractul prevede ca eu sa protejez rasa umana, asa mi s-a spus cand am fost numit prinț mostenitor.

- Ah, nu imi spune ca acum devii protector? zise sarcastic capitanul.

Nu mi se pare deloc ca printul glumea. Doar nu are de gand sa se schimbe, nu-i asa?

- In fine, Henriette oricum vine cu mine.

Printul ma trage de maini si ma lipeste de corpul lui. Capitanul se apropie revoltat, insa printul ii da o palma si il loveste de perete. Incep sa ma zbat, insa prințul ma tine strans intre bratele lui.

- Nu ai nicio cale de scapare, ai semnat un contract! Vrei sa te biciuiesc iar?

- Alteta Ta, nu eu am decis.

- Nici macar nu ai auzit ce vreau sa iti spun!

Ce e cu caracterul ăsta al printului? Ma cam da pe spate. Vreau sa aflu ce se intampla, trebuie sa aflu ce se intampla.

- Nu sunt nevoita sa o fac!

- Ba esti nevoita, conform acelui contract esti nevoita sa asculti ceea ce iti spun si esti a mea in acele momente in care te solicit, a nimanui altcuiva! Doar a mea!

Posesia cu care vorbeste printul sau mai degraba țipă ma ingrozeste. Il vad pe prim-ministru socat, lucru care ma face sa imi dau seama ca e prima data cand printul are astfel de iesiri nervoase. Nu mai sunt in stare sa spun nimic, astfel ca mainile mele cedeaza, iar eu nu mai am de gand sa ma impotrivesc. Capitanul ramane atat de socat de reactia printului, incat nu isi gaseste forta sa se ridice. Mostenitorul acela nătâng ma tranteste in camera, aruncandu-ma inspre podea. Se napusteste rapid asupra mea si imi bombardeaza fata de palme. Simt cum intreg universul se invarte in jurul meu din cauza durerii pe care mi-o provoaca, insa sunt oarecum trezita din acel sentiment cand aud vocea plina de nervi a printului.

- Gandurile tale sunt si mai clare cand iti e teama. Te-am facut sa iti fie teama de mine, ăsta e un lucru bun. Nu imi vine sa cred ca am fost nevoit sa spun asta in fata propriului meu frate pentru a putea scapa de el si de gura lui mare...

- Alteta Voastra, trebuie sa primesc ordinele... mormai eu, simtind cum sangele mi se prelinge din nas.

- Ai un noroc ca sangele tau nu ma tenteaza...

Printul ma priveste atent, chiar daca fata mea era plina de sange. Sunt sigura ca nu voi lesina, cel putin, asta sper.

- Prim-ministrul nu va merge niciodata in regatul vrajitorilor, ei l-au alungat.